Boris Spassky, unul dintre cei mai mari șahiști ai tuturor timpurilor și fost campion mondial, s-a stins din viață joi, la Moscova, la vârsta de 88 de ani. Federația Rusă de Șah a anunțat moartea marelui maestru, deplângând pierderea unei legende care a influențat generații întregi de jucători.
„O mare personalitate a plecat dintre noi. Generații întregi au învățat din jocurile și strategia lui. O pierdere uriașă pentru șah și pentru țară”, a declarat Andrei Filatov, președintele Federației Ruse de Șah.
Cauza morții nu a fost dezvăluită, însă Spassky, care a suferit un accident vascular cerebral în 2010, se confrunta de mulți ani cu probleme de sănătate, fiind imobilizat într-un scaun cu rotile.
De la copilul minune din Leningrad la campion mondial
Născut în 1937, în Leningrad (actualul Sankt Petersburg), Spassky a fost considerat un copil minune al șahului sovietic. A devenit campion mondial în 1969, consolidând supremația Uniunii Sovietice în acest sport. Însă ceea ce l-a transformat într-o figură legendară a fost „Meciul secolului” din 1972, când și-a apărat titlul împotriva excentricului Bobby Fischer.
Meciul desfășurat la Reykjavik, Islanda, în plin Război Rece, a devenit un simbol al rivalității dintre SUA și URSS. Fischer, cu comportamentul său imprevizibil și cererile bizare, a dominat competiția, în timp ce Spassky, cunoscut pentru calmul său desăvârșit, a fost depășit în cele din urmă. Americanul a câștigat titlul cu scorul de 12,5 – 8,5, într-un duel care a schimbat definitiv percepția publicului asupra șahului.
Deși a pierdut, Spassky a câștigat respectul lumii întregi prin eleganța sa în fața unei înfrângeri istorice. Fischer însuși l-a descris ca fiind „cel mai sportiv adversar” pe care l-a întâlnit vreodată.
O revanșă mult așteptată și o carieră internațională
Datorită fascinației publicului, cei doi mari rivali s-au reîntâlnit în 1992 pentru o revansă spectaculoasă, disputată în Iugoslavia, pe fondul sancțiunilor internaționale impuse țării. Fischer a câștigat din nou, însă meciul a rămas în istorie nu doar pentru rezultat, ci și pentru contextul politic tensionat.
În 1976, Spassky a părăsit Uniunea Sovietică și s-a stabilit în Franța, obținând cetățenia doi ani mai târziu. A reprezentat Franța la trei olimpiade mondiale de șah, demonstrând încă o dată că talentul său nu cunoștea granițe. În 2012, după mai bine de trei decenii în exil, s-a întors în Rusia, recăpătându-și cetățenia în 2013.
Un stil unic și o moștenire de neegalat
Spassky nu a fost doar un campion mondial, ci și un jucător cu un stil universal – un adevărat cameleon al șahului. Putea juca agresiv sau pozițional, tacticos sau exploziv, adaptându-se perfect fiecărui adversar. Acest echilibru între forță și finețe l-a transformat într-un model pentru multe generații de șahiști.
Astăzi, lumea șahului îl plânge pe Boris Spassky, dar moștenirea sa rămâne vie. Fiecare partidă pe care a jucat, fiecare strategie pe care a gândit va continua să inspire viitoarele generații de maeștri ai sportului minții.