Din nou, președintele Statelor Unite stârnește pe întreaga planetă controverse aprige. Operațiunea specială – asta a fost cu adevărat o operațiune specială – realizată cu o precizie chirurgicală de Delta Force s-a soldat cu capturarea lui Nicolás Maduro și a soției lui, Flores. Dar această acțiune, în linii mari aplaudată de către cetățenii din Venezuela, a generat pe mapamond un adevărat tsunami. Cei care îl aplaudă pe Donald Trump sunt categorici și o fac nuanțat. La fel și cei care, din Statele Unite sau de pe întreg mapamondul, se pronunță în aceste zile sunt tot categorici și o fac fără a analiza toate circumstanțele acestei operațiuni – repet și insist, cu adevărat speciale – precum și multiplele consecințe pe care capturarea lui Maduro le poate avea asupra situației din Venezuela, dar și asupra raportului de forțe pe plan internațional.
Sunt puține certitudini legate de acest mega-eveniment, dar în schimb sunt extrem de multe incertitudini, întrebări-cheie care își așteaptă un răspuns.
Fără doar și poate, Nicolás Maduro s-a comportat în plan intern ca un dictator, nu a tolerat alegeri libere, pe care sub nicio formă nu le-ar fi putut câștiga, și și-a adus țara, prin întreaga politică pe care a implementat-o în ultimii ani, la sapă de lemn, în ciuda faptului că Venezuela dispune de uriașe bogății. Se poate însă susține și teza pe care o creditează aliații lui Maduro, și anume faptul că aceasta este o problemă internă și care nu putea fi rezolvată altfel decât în plan intern, fără vreo intervenție străină.
Este la fel de clar că din Venezuela au plecat mari cantități de droguri, având în special ca destinație piața americană, dar încă nimeni nu a răspuns la întrebarea dacă cele mai multe droguri care ajung pe teritoriul Statelor Unite, otrăvind populația, provin din Venezuela și nu din Columbia sau din vreun alt stat din America Latină. Ar fi util ca acest „detaliu” să fie cunoscut, pentru a primi astfel un răspuns clar la întrebarea dacă regimul Maduro se face cu adevărat vinovat de terorism, cât de grave sunt consecințele pentru cetățenii Statelor Unite și dacă nu cumva, în această situație, se află și alte guverne care au alți conducători ce ar putea fi și ei săltați, la ordinul lui Donald Trump, de Delta Force.
De mai mult timp, președintele Statelor Unite acuză guvernul din Venezuela că se face vinovat pentru numărul extrem de mare de refugiați din această țară, care pătrund prin toate fisurile pe teritoriul Statelor Unite. Opinia publică din Statele Unite și din lumea întreagă ar trebui să știe care sunt dimensiunile reale ale acestui fenomen și care este procentul de persoane refugiate din Venezuela ca urmare a persecuțiilor de tot felul și, de asemenea, care este procentul celor care pur și simplu și-au părăsit țara natală, așa cum au făcut și românii, pentru a avea un trai mai bun.
Nu știm — și ar fi bine să știm — la ce nivel s-au ridicat activele, cele mai multe în domeniul petrolului, aparținând Statelor Unite și confiscate ilegal, la ordinul conducerii politice, de către statul Venezuela. Până când nu primim un răspuns oficial și precis la această întrebare, vor curge acuzațiile împotriva lui Donald Trump ale adversarilor acestuia, conform cărora toată această operațiune este de tip mercantil, generată de lăcomia șefului Casei Albe, care încearcă să controleze, în competiție cu China, comerțul mondial de petrol.
Sunt întrebări-cheie la care, din păcate, răspunsul întârzie și este mai greu de dat decât în cazul unei alte controverse, și anume dacă, în prealabil, Donald Trump ar fi trebuit sau nu, pentru o asemenea operațiune, să solicite aprobarea Congresului. Evident că răspunsul, în acest caz, este negativ; evident că Donald Trump are dreptate atunci când susține că operațiunea specială nu ar fi putut avea succes dacă nu ar fi rămas secretă și că nu ar fi putut să rămână secretă dacă ar fi fost împărtășită forumului legislativ.
Este interesant și important de dezbătut această lovitură de forță, montată de Casa Albă, în raport cu alte acțiuni asemănătoare pe care Statele Unite le-au pus la cale, de-a lungul timpului, în mai multe state ale lumii. Din perspectivă istorică, dar și în lumina dreptului internațional, s-au dovedit acestea sau nu acțiuni pozitive, benefice pentru popoarele statelor respective?
Operațiunea specială a Statelor Unite reprezintă, fără doar și poate, o provocare și pentru instituțiile internaționale, care necesită răspunsuri ferme. Națiunile Unite mai funcționează sau nu? Mai poate fi ONU o instituție eficientă? Sau se află în situația absolut penibilă în care s-a aflat Liga Națiunilor înaintea declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial? Și, evident, trebuie definită întinderea dreptului unui stat de a acționa sub pretextul real sau fals că face dreptate cu bastonul în politica altor state.
Bun de SPANZURAT, si va fi SPANZURAT !