Dr. Florin Roșu, managerul Spitalului de Boli Infecțioase din Iași, despre difterie şi poliomelita. Aceste boli pot fi transmise de ucraineni – VIDEO

Dintr-un război în altul, doar cu fronturi diferite. Asta putem spune că se întâmplă în lumea pe care o trăim. Dacă în urmă cu doi ani începeam lupta cu un inamic invizibil, care a însemnat pentru noi, medicii, resetare, informare continuă, cercetare, adaptare, respectare de reguli şi eforturi umane şi medicale fără încetare, de câteva zile privim războiul cel cu arme la vedere şi tabere cu interese ce se desfăşoară la câteva sute de kilometri prin ochii celor care ne cer ajutorul.

De câteva zile, oamenii alungaţi de război sunt nevoiţi să spună „acasă” adăposturilor în care sunt primiţi din solidaritatea şi implicarea romanilor a căror ospitalitate nu degeaba a trecut graniţele ţării atunci când se vorbeşte frumos despre noi.

În calitate de medici ajutorul are ca scop suprem sănătatea oamenilor. Ne dorim să prevenim, să informăm cetăţenii atunci când riscurile de îmbolnăvire există mai cu seamă când este vorba de boli grave şi extrem de contagioase.

Bolile la care voi face referire sunt DIFTERIA şi POLIOMELITA motivat de faptul că Organizaţia Mondială a Sănătăţii a raportat în 2019 cazuri de difterie în UCRAINA iar anul trecut a raportat un caz de poliomelita cu tulpina sălbatică. Aceste boli, în ţara noastră nu mai prezintă un risc deoarece campaniile de vaccinare au avut ecou. Din păcate, în Ucraina pe fondul gradului sub optim de vaccinare pentru boli de difterie, poliomelita, rujeola şi pertussis, acestea se pot manifesta.

Ce trebuie să ştim despre DIFTERIE

DIFTERIA este o boală infecto contagioasă acută, transmisibila produsă de cornybacterium diphteriae care poate determina fenomene inflamatorii severe şi fenomene toxice severe( cardiace, nervoase şi renale)

Cum se transmite?

Boala se transmite pe cale aerogenă – direct prin: tuse, strănut, vorbit şi indirect: prin suprafeţe contaminate, contact cu exudate de la nivelul plăgilor cutanate infectate
Cu un grad de contagiozitate mare, între 70 şi 90 la sută, pacienţii netrataţi pot fi contagioşi timp de 2, 3 săptămâni. Perioada de incubaţie este de 2, până la 6 zile.
Difteria nu prezintă un tablou standard din punct de vedere al simptomatologiei deoarece manifestările diferă în funcţie de localizarea şi intensitatea procesului difteric:

Tipuri de difterie

Angina difterică – în acest caz debutul este insiduos, progresiv c u febră, astenie fizică intensă, anorexie şi dureri faringiene;
Difteria laringiană – se manifestă ca o laringită obstruantă cu febră, disfonie (răguşeala), tuse aspră, spastica, tiraj intercostal, etc)
În ceea ce priveşte rinita difterică se manifesta prin secreţii nazale purulente sau sanguinolente

Difteria cutanată apare de obicei ca o infecţie a unor dermatoze preexistente şi afectează în ordine descrescătoare a frecventie, membrele inferioare, membrele superioare, capul sau trunchiul, nepermiţând plăgii să se vindece.
Difteria, în cazuri rare se poate localiza la ochi(difterie conjunctivală, la urechi(otita difterică dar şi în zzona anală şi a organelor intime.
Când este riscul ridicat de îmbolnăvire?
Categoria de populaţie vulerabila în fata bolii este reprezentată de copiii dar riscul este crescut şi pentru cei cu sistem imunitar slăbit de comorbiditati.

Recomandări

Apariţia unuia din aceste simptome trebuie comunicată unui cadru medical pentru a se exclude suspiciunea de diftenie al cărei tratament se realizează doar în regim de spitalizare pe o perioadă de 6 săptămâni.

Poliomelita

Poliomelita este o altă boala infecto contagioasă care, nedepistata la timp poate pune în pericol viaţa pacientului dar şi a celor din jur.
Realizează cel mai des tablouri pseudo gripale sau gastrointenstinale iar în cazuri rare poate provoca atrofii musculare şi sechele motorii.

Când este riscul ridicat de îmbolnăvire?

Ca şi în cazul difteriei, poliomelita afectează copii.

Simptomatologie specifică

Poliomelita poate debuta cu febră, catâr respirator(creşterea secreţiilor nazale, afectează partea din spate a nasului), tulburări digestive, cefalele, iritabilitate şi insomnie.
De ce nu trebuie să tratăm cu indiferenţă eventualele simptome.
Această boală se poate prezenta iniţial cu o simptomatologie nerecognoscibila sau care se poate confunda cu o endo-viroza. În următoarea etapă poliomelita traversează câteva zile fără simptomatologie ca apoi să se manifeste că o meningită.

Complicaţiile acestor boli pot fi de natură respiratorie, cardivasculare, gastrointestinale , renale şi chiar neorologice.
Vorbim despre sechelele unor boli care prin vaccin pot rămâne de domeniul trecutului. Un trecut care a luat vieţi omeneşti din lipsă acestor vaccinuri şi lipsa de informare, obstacole care în zilele noastre nu trebuie să existe.

Informarea corectă a populaţiei face parte din prevenţie iar un comportament bazat pe acţiune al unui posibil pacient este pentru noi, un succes!

dr. Florin Roșu, managerul Spitalului de Boli Infecțioase din Iași „Sf. Parascheva”.