Germania nu mai poate ignora AfD

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Se întâmplă frecvent în politica europeană ca un rezultat electoral să depășească cu mult granițele unei regiuni. Alegerile din Saxonia-Anhalt sunt un astfel de moment. AfD a obținut aproape 44% din voturi și 39 din cele 83 de mandate ale parlamentului regional. Nu are majoritate, însă dispune de un element mult mai important. A devenit, fără echivoc, principala forță politică a landului.

Omul care a transformat această victorie în realitate este Ulrich Siegmund, 36 de ani, liderul AfD din Saxonia-Anhalt. Profilul său spune multe despre transformarea partidului. Nu este imaginea clasică a politicianului de extremă dreaptă germană: este tânăr, comunică relaxat, este foarte prezent pe rețelele sociale și cultivă o imagine de politician apropiat de oamenii obișnuiți. A fost chiar membru CDU înainte să treacă la AfD.

Totuși stilul modern și jovial ascunde un program politic dur. Limitarea drastică a imigrației, accelerarea deportărilor, respingerea unei părți importante din agenda climatică și o poziție mult mai favorabilă Rusiei decât cea a partidelor tradiționale germane. Siegmund nu încearcă neapărat să facă AfD mai puțin radicală, ci mai degrabă să facă radicalismul mai ușor de votat.

În estul Germaniei a depășit stadiul de partid al protestului și treptat începe să se comporte ca un partid care vrea să guverneze. La nivel federal, figura cea mai vizibilă este Alice Weidel. Economistă, cu doctorat, fostă consultantă în domeniul financiar și parlamentar din 2017, Weidel este co-lideră a AfD. Este, la rândul ei, o figură neobișnuită pentru extrema dreaptă europeană. Ea trăiește într-un parteneriat cu o femeie și are doi copii. Discursul său este însă ferm pe imigrație, identitate națională, energie și relația cu Uniunea Europeană.

Ce au în comun Weidel și Siegmund este că încearcă să rupă imaginea AfD ca partid marginal, destinat exclusiv protestului. Vor să-l transforme într-o alternativă politică normală. Succesul lor electoral a demonstrat că strategia funcționează. La alegerile federale din 2025, AfD a obținut peste 20% și a devenit a doua forță politică din Bundestag. CDU/CSU a câștigat alegerile, iar Friedrich Merz a ajuns cancelar în fruntea unei coaliții cu SPD. Dar problema AfD nu a dispărut. Dimpotrivă. Rezultatul din Saxonia-Anhalt arată că partidul poate continua să crească. Tot mai mulți se întreabă de ce. Răspunsul nu poate fi redus la eticheta „extrema dreaptă”. Există, desigur, radicalism, naționalism și poziții controversate. Dar asta nu înseamnă că nu există și nemulțumiri reale pe care partidele tradiționale nu au reușit să le rezolve. Imigrația, costul energiei, birocrația, declinul industrial, frustrarea față de Berlin și sentimentul că estul Germaniei rămâne un cetățean de rangul doi sunt adesea invocate de către germani ca grave probleme naționale.

Problema pentru CDU, SPD și Verzii este că această poveste devine din ce în ce mai credibilă pentru milioane de germani. Există însă și un zid: celelalte partide refuză în continuare cooperarea cu AfD. Așa-numitul „firewall” politic rămâne principala barieră în calea accederii partidului la guvernare. Dar zidurile politice nu sunt eterne. Ele rezistă atât timp cât partidele tradiționale pot oferi alegătorilor o alternativă convingătoare.Iar dacă AfD va continua să crească, întrebarea nu va mai fi dacă poate câștiga alegeri. Va fi dacă Germania își poate permite să nu guverneze cu partidul care câștigă alegerile. Aceasta este adevărata miză a victoriei lui Ulrich Siegmund. Nu Saxonia-Anhalt în sine. Ci posibilitatea ca ceea ce astăzi pare o excepție regională să devină, mâine, noua normalitate germană.

(Documentarea a fost realizată cu ajutorul AI)

PS: Oare CCR când va anula alegerile și în Germania?