Gestul incredibil făcut de un microbist din Iași. A fost în stare să renunțe la tot pentru marea sa dragoste: „Am fugit de la propria mea nuntă” – FOTO

Gheorghe Bejenariu este cel mai mare microbist din Iași, fiind în stare să renunțe la multe lucruri pentru echipa sa. Bărbatul de 86 de ani a adunat zeci de povești de la momentele petrecute pe stadion

Gheorghe Bejenariu este unul dintre cei mai longevivi suporteri ai echipei Politehnica Iași. Deși a ajuns la 86 de ani, ieșeanul s-a pregătit de sezonul următor. De 30 de ani, își cumpără abonament în același loc din tribune. Acesta a plecat chiar și de la propria nuntă ca să vadă un meci important la stadion.

Gheorghe Bejenaru, cel mai loial suporter al echipei

Gheorghe Bejenariu a crescut pe lângă stadionul din Copou, unde venea cu prietenii și juca fotbal. Acesta își amintește cu nostalgie de toate momentele frumoase pe care le-a avut în tribune.

„Am crescut pe lângă acest stadion, de la 8 ani, în 1946, veneam aici și jucam fotbal cu alți copii. Familia mea stătea undeva pe Sărărie, aici am avut casă după ce s-a terminat războiul. Tatăl unui prieten era magazioner la stadion și ne lăsa să intrăm. Efectiv, plecam dimineața și abia seara mă întorceam acasă, murdar tot de noroi și rupt de foame. De atunci a început să se dezvolte dragostea mea pentru fotbal. De-a lungul vieții, am strâns multe amintiri frumoase, iar multe dintre ele se leagă de fotbal. Am avut norocul să văd foarte mulți fotbaliști buni și meciuri care au rămas în istorie”, își amintește Gheorghe Bejenariu.

18:10

FOTO Dinamo, aproape de tragedie în Vinerea Mare! „Câinii” au scăpat ca prin minune de un accident aviatic

02:00, 06 Apr 2026

SPORT Poli Iași este pe val! Elevii lui Tibor Selymes au scăpat și de baraj, iar acum țintesc pentru primul loc din play-out

Meciurile din anii 1960 erau cu totul diferite față de acum. Fotbalul era mai lent, însă jucătorii se bazau pe tehnică și execuții. În tribune, spectatorii erau în delir, iar la meciurile importante de pe stadionul din Copou erau peste 10.000 de oameni.

„Înainte, stadionul arăta cu totul diferit, abia spre 1960 s-a modernizat arena, iar noi mergeam la meciurile echipelor Știința și Unirea înainte să apară Poli Iași. Am văzut mulți jucători buni, Aurelian Cuperman, Mihai Romilă, Vasile Simionaș, Augustin Deleanu, Gheorghe Voica. Veneam la stadion cu o mare bucurie, abia așteptam să înceapă meciul. Voica, țin minte, avea un cap foarte mare, la un meci la Piatra Neamț, am fost în deplasare și când l-a lovit pe un adversar în bărbie, l-a luat cu targa.

Era poreclit «damigeană», deoarece îi plăcea să bea cu suporterii. Eu mă cunoșteam cu unii dintre jucători și țin minte că după un meci, chiar la colțul stadionului, a sărbătorit cu noi, am băut acolo ceva. În tribune, era diferit, se fuma mult, țiganii vindeau semințe pe lângă, lumea mai bea ceva. Stadionul era mai mereu plin la meciuri, nu prea aveai unde să mergi în perioada respectivă”, povestește ieșeanul.

Microbistul din Iași era în stare să renunțe la orice pentru fotbal

Ieșeanul își amintește de un episod amuzant, când chiar la propria nuntă a plecat ca să vadă un meci de fotbal dintre Poli Iași și Petrolul Ploiești.

„Nu degeaba se numește microbist, pentru că fără fotbal, efectiv, nu poți trăi. În 1960, am avut nunta, iar fix în aceeași zi, Poli Iași avea meci cu Petrolul Ploiești. Ploieștenii aveau o echipă foarte puternică, toată lumea voia să meargă la meci. Se apropia ora meciului și eu mă gândeam cum să fac să trag o fugă la stadion, să nu observe nimeni că lipsesc de la nuntă. La un moment, cineva a zis că mai trebuie să cumpărăm ceva, iar eu imediat m-am oferit că mă ocup, ca să iasă totul bine.

Făceam nunta la Traian, nici nu știu cum am ajuns în Copou, la stadion. Arena era ca un vulcan, ieșea un fum uriaș de țigară din tribune, era incredibil. Am zis că trebuie neapărat să intru. Am stat acolo câteva minute și am plecat înapoi la nuntă, deja oamenii se întrebau unde am dispărut, că trecuseră aproape 2 ore”, a mai spus Gheorghe.

Soția sa l-a susținut mereu în toate și i-a înțeles dragostea pentru fotbal. Din păcate, Gheorghe este singur de 9 ani, după ce soția sa a decedat.

„Din fericire, am avut o soție foarte înțelegătoare, Maria, mergea, uneori, cu mine la stadion. Din păcate, s-a chinuit mult timp din cauza unei poliartrite și a murit acum 9 ani. Mereu mă îmbrățișa, mă săruta și îmi zicea că îi place de mine, că sunt un tip care se respectă și nu se enervează. Îi plăcea când veneam de la stadion, mai ales când câștiga Poli, veneam foarte fericit acasă, însă când pierdea în sine mea eram mâhnit, însă am învățat să nu mă oftic prea tare. De meserie sunt electronist, am lucrat la Politehnica, la universitate și la Agronomie. M-am înțeles foarte bine cu mulți rectori și chiar după ani ne mai întâlneam pe stradă și stăteam la povești. Am avut noroc în viață să dau de niște oameni de la care am putut învăța”, a mai precizat suporterul.

A ajuns pe stadionul din Torino

În urmă cu câțiva ani, Gheorghe a reușit să ajungă și pe unul dintre stadioanele mari din Europa. A fost în vizită la fiica sa, în Torino, iar ea i-a cumpărat un bilet la un meci al echipei Juventus.

„Am o fiică, are peste 50 de ani acum, a locuit pentru mulți ani în Torino, Italia, iar acum a revenit acasă și mai are grijă de mine. Am fost la ea, în Italia, am fost împreună cu nepoții pe stadion la Juventus. Mă bucur că la vârsta mea am familia alături, pot să mă descurc singur, sunt coerent și mă pot bucura de viață. Ador să vin la meciuri în Copou, este ca o terapie pentru mine, mă relaxez în natură, iar la meci mă încarc de energie, mereu mă ridic în picioare la goluri, nu pot să stau. Tocmai de asta m-am menținut în formă, știu să mă bucur de viață și fac mișcare”, spune ieșeanul.

Deși a văzut multe generații de fotbaliști și antrenori la Iași, cel mai mult i-a rămas în minte perioada în care a antrenat Ionuț Popa, între 2004 și 2008.

„Cred că cele mai frumoase momente pe stadion le-am trăit când antrena Ionuț Popa echipa. Era foarte iubit de suporteri și arăta și el aprecierea față de fani. Am avut ocazia să stau de câteva ori de vorbă cu el, iar când a fost bolnav, am donat și eu bani pentru tratamentul său. Acum, încă nu sunt convins de echipa actuală, îmi place antrenorul nou, însă are de dovedit ca să câștige și respectul tribunelor”, precizează microbistul.

Suporter până la moarte

Deși a ajuns la vârsta de 86 de ani, Gheorghe Bejenariu nu se gândește să renunțe vreodată din a mai veni la stadion. Deja și-a cumpărat abonament la Tribuna 0, în locul unde stă de 30 de ani.

„Mai am prieteni care vin la stadion etapă de etapă și când ne întâlnim, vorbim despre fotbal. Am, de 30 de ani, în fiecare sezon, abonament, iar în toată viața nu cred că am ratat mai mult de 5-6 meciuri la stadionul din Copou. Efectiv, nu puteam să stau acasă, dacă știam că în Copou este etapă. Voi continua să susțin echipa la fiecare partidă, indiferent dacă trecem printr-o etapă bună sau slabă. Nu voit renunța niciodată să vin la stadion, cât timp pot să mă mișc și sunt sănătos, voi fi prezent la meciuri”, a încheiat Gheorghe Bejenariu.