Gresia tip parchet, soluție de ”compromis”?!

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

La prima vedere ai putea să o consideri o soluție de compromis: nu este lemn, deși încearcă să reproducă aspectul acestuia, nu îți oferă aceeași senzație la atingere precum parchetul din lemn masiv sau stratificat, dar promite să fie mai ușor de întreținut și mai puțin sensibilă la umezeală. Pare, așadar, alegerea făcută atunci când îți dorești parchet, dar circumstanțele te împing spre ceramică.

Realitatea este ceva mai interesantă. Gresia tip parchet a evoluat suficient de mult încât să nu mai fie privită ca material care încearcă să ”copieze” lemnul. Plăcile ceramice și cele din gresie porțelanată disponibile astăzi pot reproduce fibra, variațiile cromatice, nodurile și chiar textura speciilor de lemn cu un nivel de detaliu care schimbă complet impresia finală a pardoselii.

De ce gresia tip parchet este asociată cu compromisul?

Asocierea pornește de la felul în care privești materialele: dacă vrei lemn natural, atunci orice produs care îi reproduce aspectul fără să fie lemn îți va părea înlocuitor. Este aceeași logică prin care o suprafață cu aspect de marmură este comparată cu marmura naturală sau un blat ceramic cu unul realizat din piatră masivă.

Numai că într-o locuință nu alegi pardoseala exclusiv pentru autenticitatea materialului, ci o faci în funcție de camera în care o montezi, cât de mult este folosită, temperatură, timpul pe care îl poți dedica întreținerii și modul în care vrei să arate casa peste cinci sau zece ani.

Într-o asemenea situație, este aceasta un compromis? Da, dacă principalul criteriu este autenticitatea lemnului. Dar poate fi mai degrabă o optimizare dacă prioritățile tale sunt continuitatea vizuală, întreținerea simplă și utilizarea practică.

Aspectul nu îți oferă senzația lemnului

Lemnul are variații naturale, o anumită profunzime vizuală și o relație aparte cu lumina. În plus, textura și temperatura percepută atunci când pășești desculț contribuie enorm la senzația de confort.

Gresia tip parchet reproduce foarte bine componenta vizuală, dar nu poate elimina diferențele fizice dintre ceramică și lemn. Tehnologiile moderne de imprimare digitală permit producerea unor colecții în care desenul fibrei diferă de la o placă la alta.

Într-o colecție există suficiente variații grafice pentru ca repetiția să fie mult mai greu de observat. Plăcile pot fi lungi și înguste, apropiindu-se ca proporție de lamelele de parchet, iar suprafața va avea relief sincronizat cu desenul fibrei; privită în ansamblu, pardoseala transmite foarte convingător ideea de lemn.

Când o atingi, însă, materialul rămâne ceramic. Dacă nu ai încălzire în pardoseală vei percepe gresia ca fiind mai rece decât lemnul, în special în sezonul rece. Lemnul are o conductivitate termică diferită și tinde să ofere o senzație mai plăcută la contactul direct cu piciorul.

Dacă locuința ta are încălzire în pardoseală, unul dintre cele mai puternice argumente împotriva gresiei începe să-și piardă din greutate. Materialele ceramice transferă eficient căldura, ceea ce le face potrivite pentru asemenea sisteme.

Aici apare o situație interesantă: tocmai caracteristica pe care o poți considera neplăcută într-o locuință fără încălzire prin pardoseală — capacitatea ceramicii de a conduce rapid căldura — devine un avantaj atunci când sursa de căldură se află sub finisaj.

În baie și bucătărie, compromisul devine avantaj

Dacă există două spații în care gresia tip parchet își justifică foarte ușor prezența, acestea sunt baia și bucătăria.

Dacă gătești frecvent, podeaua va intra în contact cu apă, ulei, sosuri, particule alimentare și produse de curățare, apărea zgârieturi provocate de scaune, lovituri accidentale sau murdărie adusă de afară. O gresie porțelanată potrivită traficului locuinței poate suporta foarte bine un asemenea regim de utilizare.

Mai există și avantajul continuității. În locuințele actuale, bucătăria, diningul și livingul sunt unite într-un singur spațiu, iar pardoseala continuă face încăperea să pară mai coerentă și amplifică senzația de spațiu. Dacă montezi gresie clasică în bucătărie și parchet în living vei avea, inevitabil, o zonă de tranziție între cele două finisaje.

Un model de gresie tip parchet atent ales îți permite să păstrezi aceeași pardoseală de la mobilierul de bucătărie până la canapea. Vizual, încăperea nu mai este fragmentată.

Rezistența poate conta mai mult decât autenticitatea

Scaunele sunt trase. Jucăriile cad. Câinele intră după o plimbare pe ploaie. Se varsă cafea. Muți ocazional o piesă de mobilier. Intră nisip sau particule fine pe talpa încălțămintei. Toate aceste situații par neimportante individual, dar efectul lor se acumulează în ani.

Lemnul are o frumusețe aparte, inclusiv atunci când îmbătrânește. Uneori, mici zgârieturi și schimbări de culoare pot contribui la caracterul unei pardoseli. Dacă îți place această evoluție naturală, probabil nu o vei considera o problemă. Dar dacă vrei ca pardoseala să își păstreze cât mai mult aspectul inițial și să nu îți creeze griji la fiecare accident domestic, gresia porțelanată poate fi mai apropiată de stilul tău de viață.

Avantajul major rămâne însă faptul că umezeala de suprafață și curățarea frecventă sunt mult mai puțin problematice pentru o gresie porțelanată adecvată decât pentru numeroase pardoseli pe bază de lemn.

Sursa foto: https://www.magnific.com/free-photo/texture-background_1173368.htm#fromView=search&page=2&position=1&uuid=8648206a-c266-42cc-a3fa-724db8e60476&track=ais_hybrid&query=herringbone+laminate+flooring