Mielita reprezintă o inflamație a măduvei spinării, care este o componentă esențială a sistemului nervos, ce transmite semnale de la creier la restul corpului și controlează funcțiile senzoriale, motorii și autonome.
Această inflamație poate să deterioreze mielina, care este o substanță ce ajută la transmiterea rapidă a semnalelor și protejează nervii.
De câte tipuri este mielita și care sunt principalele simptome
Această inflamație este clasificată în mai multe tipuri. Printre aceste tipuri se enumeră mielita flacidă acută, poliomielita, mielita transversă, leucomielita și meningomielita. Cea flacidă acută este o afecțiune mai rară, dar foarte gravă, ce poate afecta în general copii ce au vârste mai mici.
Al doilea tip este foarte contagios, ce poate afecta copii mai mici de 5 ani, întrucât formează cel mai expus segment de vârstă pentru această problemă. Cea transversă constă în întreruperea semnalelor pe care nervii măduvei spinării le transmit în corp, iar leucomielita este o inflamație a celulelor albe.
În ceea ce privește meningomielita, reprezintă o inflamare a măduvei spinării din dreptul meningelor. Cele mai frecvente simptome pot include pierdea bruscă a tonusului muscular, a reflexelor, slăbiciunea bruscă la nivelul brațelor și a picioarelor, dificultăți de mișcare ale ochilor, de înghițire, o senzație de durere în picioare, spate, gât și brațe.
În același timp, alte simptome pot fi: incapacitatea de a urina, amorțeala, febra, durerile de cap, de gât, oboseala, vărsăturile, paralizia bruscă, deformarea membrelor, spasmele severe, nevoia de a urina mai des, dureri în zona inferioară a spatelui, sensibilitate la nivel cutanat și afectarea funcțiilor motorii.
Simptomele pot varia în funcție de tipul și de severitatea inflamației măduvei spinării. În cazul poliomielitei, simptomele se pot manifesta în 1-10 zile.
Posibile cauze și diagnosticare
Cauzele acesteia sunt multiple și nu pot fi identificate de fiecare dată, însă pot implica infecții bacteriene, fungice, vitale și afecțiuni autoimune și inflamatorii.
Cele mai frecvente infecții virale ce pot duce la dezvoltarea sa sunt virusurile herpetice, infecția cu Citomegalovirus, cu virusul Epstein-Barr, cu HIV, cu virusul Coxsackie, cu West Nile, cu Zika, gripa și cu hepatita B.
În ceea ce privește infecțiile bacteriene, acestea pot fi reprezentate de sifilis, tuberculoză, tusea convulsivă, tetanos, gastroenterite, pneumonia bacteriană și boala Lyme. Afecțiunile autoimune și inflamatorii asociate cu această problemă pot include neuromielita optică, ce poate provoca inflamație și pierderea mielinei în jurul măduvei spinării și a nervului din ochi, dar și sindromul Sjogren, care provoacă o uscăciune severă a ochilor și a gurii.
Printre acestea se enumeră și lupusul, ce poate afecta mai multe sisteme și scleroza multiplă, în care sistemul imunitar poate să distrugă mielina din jurul nervilor din creier și din măduva spinării.
Pentru a se pune în mod corect un diagnostic, este necesar ca un medic specialist să localizeze regiunea afectată de problemele specifice, coroborând rezultatele ce au fost obținute cu simptomele prezentate. În același timp, pentru a fi excluse alte boli, trebuie realizate teste de imagistică și tomografii computerizate, făcute la nivelul coloanei vertebrale.
Mielita este rară, însă poate provoca simptome grave, ce trebuie neapărat comunicate unui specialist, acest articol având doar un rol informativ.