„Iau” sau „i-au”, cum se scrie corect? Iată cum îți pot da seama de capcanele ortografiei!

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă în adăugarea sau scoaterea cratimei la scrierea unor cuvinte, după cum e în cazul „iau” sau „i-au”. Mulți vorbitori de limba română se întreabă când și cum să le utilizeze corect, având în vedere că fiecare dintre ele are un rol bine definit în construcția fazelor.

În cadrul limbii române, există uneori cuvinte asemănătoare ca formă, dar cu semnificații complet diferite, care pot crea confuzie în utilizare. Unul dintre aceste seturi de cuvinte este reprezentat de „iau” și „i-au”.

„Iau” sau „i-au”, cum se scrie corect?

Cuvântul „iau” este forma de prezent a verbului „a lua”. Acesta se folosește pentru a exprima acțiunea de a lua sau de a lua în posesie ceva. „Iau” este utilizat atunci când cineva efectuează o acțiune de a prelua sau de a deține ceva fizic sau abstract. Această formă este comună în comunicarea de zi cu zi și este esențială pentru a descrie activitățile cotidiene.

Se folosește „iau” pentru a exprima acțiuni precum preluarea unui obiect fizic; obținerea sau cumpărarea unui produs; adoptarea unei decizii; participarea la un mijloc de transport (Iau autobuzul spre muncă); în primirea unei sarcini sau responsabilități. Drept urmare, prin folosirea corectă a cuvântului „iau”, putem exprima acțiunile noastre, obținând o comunicare clară și precisă în limba română.

Cuvântul „i-au” este format din pronumele personal „i”(la persoana a treia plural) și auxiliarul „au”(forma de prezent a verbului „a avea”), Se folosește pentru a exprima acțiunea de a avea sau de a poseda ceva în cazul acestor persoane, a treia persoană plural. „I-au” este o construcție gramaticală complexă,, utilizată în propoziții în care se face referire la mai multe persoane care dețin sau posedă un obiect sau o calitate.

Se folosește „i-au” atunci când vrem să exprimăm că o anumită acțiune sau proprietate aparține mai multor persoane simultan. Această formă este foarte importantă pentru a arăta posesia sau deținerea unui obiect, calitate sau atribuit de către un grup de indivizi sa de către cineva față de alții. („Ei i-au cumpărat o carte nouă”; „Copiii i-au spus părinților despre excursie”).

Cum să înveți o limbă străină de unul singur

Nu este ușor să ieși din zona de confort și să începi să înveți o limbă străină, mai ales după ce au trecut ani buni de când ai stat în bancă, la școală. Deținem capacitatea de a învăța și când suntem adulți, așa că nu este o misiune imposibilă. E adevărat că procesul poate să fie mai dificil, de aceea poți urma diferite ponturi sau trucuri.

Motivația îți oferă voința necesară pentru a-ți depăși limitele. Stabilește, mai întâi, motivul pentru care vrei să înveți o limbă străină. Dacă este unul bine întemeiat pentru tien, ambiția și determinarea vor ușura procesul de învățare.

Învață vocabularul de bază. Este foarte important să înveți, mai întâi, cele mai utilizate și relevante cuvinte. Fă-ți un plan de învățare în funcție de motiv. Apoi poți încerca să vorbești acasă cuvinte din limba străină pe care o înveți.

Dacă ești în bucătărie, de exemplu, gândește-te cum se numesc ingredientele pe care le folosești la gătit în limba străină. Exprimă-le cu voce tare și încearcă si dialoghezi cu cei apropiați în limba străină. Conversația este un procedeu eficient de învățare.

De asemenea, comunică cât mai des în limba străină mai ales cu un partener care vorbește fluent. Îți poți face o rutină zilnică ș exersează împreună cu el și încearcă să legi conversații exclusiv în limba străină. Trebuie să fii atent și la capcanele de genul „iau” sau „i-au”, care pot exista și în alte limbi.