Icoane ortodoxe deosebite. Semnificația și locul acestora într-o casă creștină

Calendarul creștin este plin de sfinți remarcabili, care au jucat roluri esențiale în pregătirea pentru venirea Mântuitorului și în perioada în care Iisus Hristos a trăit printre oameni. Biserica Ortodoxă Română continuă să adauge la această listă noi sfinți prin deciziile sinoadelor de canonizare, ceea ce conduce la o creștere impresionantă a numărului de sfinți venerați și a icoanelor ortodoxe deosebite ce îi înfățișează.

Icoane ortodoxe deosebite

Indiferent dacă aceste icoane sunt oferite ca daruri de către cei dragi sau sunt achiziționate personal, ele devin adesea elemente de bază într-o casă creștină. Prezența unei icoane cu Mântuitorul Iisus Hristos și a unei icoane cu Maica Domnului și Pruncul în brațe este considerată de multe ori esențială.

RomaniaTV

Nicuşor Dan, decizie crucială pentru toţi românii luni la prima oră. Anunţul oficial, după 8.30

Observatornews.ro

Lider PSD: Nu cred că intrăm la guvernare. Cum te așezi pe arici? Îl tunzi sau te foloseşti de fundul altuia

În spiritualitatea ortodoxă, Sfânta Treime, compusă din Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, ocupă un loc central. Chiar și atunci când ne rugăm, recunoașterea și mulțumirea aduse Sfintei Treimi sunt esențiale. Totuși, deoarece Dumnezeu Tatăl nu a fost niciodată vizibil în lume, iar Duhul Sfânt s-a manifestat doar sub forme simbolice, precum porumbelul la Botezul Domnului, limbile de foc în ziua Cinzecimii și lumina divină la Schimbarea la Față, mulți consideră că icoana Mântuitorului este punctul de referință pentru venerarea Sfintei Treimi. Aceasta prezintă imaginea lui Iisus Hristos ținând Evanghelia în mâna stângă și binecuvântându-i pe credincioși cu dreapta, fiind cunoscută sub numele de icoana lui Iisus Hristos Pantocrator.

La fel de semnificativă precum icoana Mântuitorului este și cea a Maicii Domnului cu Pruncul în brațe. Acest tablou este iubit de mulți creștini pentru reprezentarea maternității în Biserică. Identificarea unei icoane canonice a Maicii Domnului pentru ortodocși este relativ simplă, aceasta o înfățișează pe Fecioară ca o femeie modestă, cu capul acoperit și un chip plin de compasiune, mereu concentrată asupra Pruncului său. Ea este pictată cu o frumusețe spirituală, care depășește standardele lumii materiale.

În plus față de aceste icoane, un creștin poate să aleagă să aibă în casă o icoană a sfântului său ocrotitor sau a sfântului a cărui viață îi inspiră. Totuși, indiferent de preferințe, este important să subliniem că credința în Sfânta Treime este fundamentul creștinismului, iar prezența unei icoane cu Iisus Hristos este considerată esențială în orice casă.

Este bine să avem multe icoane în casă?

Oferirea unei icoane cu Mântuitorul sau Maica Domnului drept cadou unui prieten creștin poate fi o alegere inspirată și binevenită. Aceste icoane nu doar că protejează casa și familia în care sunt cinstite, ci conform învățăturilor bisericești, ele sunt și ca niște ferestre deschise către cer.

Există o atenție deosebită în alegerea și amplasarea icoanelor în casa unui creștin. Deși sunt sfințite, icoanele nu sunt destinate să fie simple obiecte decorative, ci să sprijine concentrarea în rugăciune pentru a ne ajuta să ne imaginăm mai bine sfinții cărora ne adresăm. Rugăciunea este îndreptată către Dumnezeu și sfinții reprezentați de aceste icoane.

Icoanele sunt potrivite a fi așezate în principal într-un spațiu dedicat rugăciunii, un colț liniștit al casei și, în mod tradițional, în partea de Est a încăperii. Chiar și într-un mic altar personal amenajat în casa fiecărui creștin, numărul icoanelor ar trebui să fie moderat, evitând să distragă atenția în timpul rugăciunii.

Când ne uităm la o icoană ortodoxă deosebită, ar trebui să ne putem concentra asupra sfântului reprezentat fără a fi distrași de aspectele materiale sau estetice. Numărul de icoane ar trebui să fie determinat de spațiul disponibil pentru închinare în fiecare casă, iar chiar și atunci când alegem să avem câte una în fiecare încăpere, trebuie să ne asigurăm că aceasta nu devine un motiv de mândrie. În final, esențial este ca rugăciunea să fie autentică și concentrată către divinitate.