Ilie Bolojan a vândut România pe mâna străinilor! Fondul Proprietatea, capturat sub ochii lui

Fondul Proprietatea (FP), una dintre cele mai strategice entități financiare din România, a fost preluat printr-o mutare ostilă orchestratată de grupuri de investitori sloveni, iar Ilie Bolojan, figură centrală în ecuația politică și economică, nu poate pretinde că nu a știut.

Totul s-a desfășurat pe pași calculați, în timp ce instituțiile statului și serviciile de informații au asistat pasive, fără să intervină.

România, la mâna străinilor

Fondurile slovene Axor Holding, Equinox și Intus Invest au atins pragul de 5% din capitalul FP și au orchestrat o alianță cu acționari de retail români. Mișcarea s-a dovedit decisivă la AGA din septembrie 2025, unde întregul proces de selecție a administratorului propus de ROCA-Impetum a fost anulat, iar conducerea anterioară a fost măturată complet.

Mai grav, surse din piață arată că unii acționari locali au jucat dublu: nu au votat direct pentru revocare, dar au susținut reluarea procesului, facilitând astfel preluarea ostilă.

Fondul Proprietatea nu e doar un fond listat la bursă, ci are control asupra unor noduri economice și strategice vitale:

• Portul Constanța, crucial pentru reconstrucția Ucrainei și competiția regională;
• Aeroporturi București, poarta aeriană a României;
• Salrom, unde se joacă partida grafitului, un mineral strategic.

Cu noii acționari sloveni la butoane, România riscă să piardă decizia asupra unor companii-cheie.

Bolojan știa. SIE și restul serviciilor, complici prin tăcere

În tot acest timp, întrebarea rămâne: unde au fost serviciile de informații? SIE, SRI, toți cei plătiți din bani publici să apere interesele României, au dormit pe salarii uriașe, în timp ce străinii își făceau jocurile.

Iar Ilie Bolojan, influent și informat, nu poate poza în surprins. A știut și a tăcut.

România se trezește cu un fond strategic pus pe tavă în mâna unor investitori străini, printr-un joc făcut sub ochii autorităților. Dacă Ilie Bolojan și serviciile au asistat fără reacție, atunci complicitatea nu mai e doar o ipoteză, ci o realitate.