Incredibil! Această cafea este interzisă. Ce se întâmplă dacă o consumi

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Cafeaua turcească este de secole un simbol al ospitalității, dar știai că această băutură populară a fost interzisă, la un moment dat, prin decret? Se credea că întâlnirile la cafea puteau stânii idei care să submineze autoritatea statului, așa că oficialii au pus-o timp de 13 ani pe „lista neagră”.

Povestea cafelei turcești nu începe în Turcia, ci în Yemen. Se spune că, în secolul al XV-lea, misticii sufiți o consumau pentru a rămâne treji în timpul nopților lungi de rugăciune și devoțiuni, potrivit „CNN”.

Când Süleyman Magnificul a cucerit Yemenul în 1538, cafeaua începuse să câștige popularitate în Imperiul Otoman și, în decurs de un an, boabele ajunseseră la Constantinopol, Istanbulul de astăzi. Primele cafenele, sau „kahvehanes”, au apărut prin anii 1550, iar noua băutură a remodelat rapid viața culturală. Oamenii erau fascinați de ritualul și aroma intensă a acestei băuturi, însă nu toată lumea a privit cu ochi buni popularitatea sa…

De ce au stârnit cafenelele controverse?

Savanții religioși și liderii politici din Asia și Europa considerau că, în cafenele, aveau loc conversații superficiale și activități care subminau autoritatea statului. Drept urmare, guvernatorul orașului Mecca, Hayir Bey, a interzis cafeaua în oraș în anul 1511, iar edictul a durat 13 ani, din cauza temerilor că ar putea conduce la idei radicale. Inclusiv sultanii otomani au închis în mod repetat cafenelele din motive similare!

Mai târziu, în secolul al XVII-lea, chiar și în Anglia, Carol al II-lea a încercat să închidă cafenelele, suspectând că „în acele cafenele au loc sedițiuni antiregaliste și conversații trădătoare”, după cum a declarat ghidul turistic londonez Chris MacNeil, conform sursei internaționale.

Astăzi, cafeaua este un simbol important al Turciei, fiind inclusiv recunoscută de UNESCO ca patrimoniu cultural imaterial al umanități. Rețeta originală presupune folosirea cafelei măcinate foarte fin, amestecată cu apă și, după preferință, cu zahăr, care se pune într-un vas mic, cu mâner lung și se încălzește pe foc sau pe nisip încins.

Secretul pentru o aromă intensă constă în prepararea lentă, care eliberează toate aromele cafelei și creează un strat de spumă deasupra, considerat semn al calității. Cafeaua se servește fierbinte, însoțită de un pahar cu apă și o bucată de rahat turcesc.