Din 2009, când Băsescu a fost ”ales” pentru a doua oară în funcția de Președinte al României, a apărut o temă de discuție pe care mai toată lumea o consideră delicată și periculos de abordat, dacă nu vrei să fii înjurat: votul românilor din diaspora. Această temă, cel puțin interesantă ca să nu spun spinoasă, a devenit imperativă după ce, la alegerile din 2009 pentru președinția României, televiziunile au difuzat interviuri cu românii din diaspora care stăteau la cozi pentru a vota și care au recunoscut că au primit bani pentru aceasta și după ce, la ambasada României de la Paris, fostul ambasador Teodor Baconschi a raportat 270 de voturi pe oră, adică un vot la 13 secunde.
În fine, asta n-ar fi o noutate, mita electorală este un lucru vechi de când lumea și a început mai întâi între granițele țării, înainte de a fi exportată. Chestiunea cu adevărat gravă este posibilitatea reală de fraudă masivă la voturile din diaspora, posibilitate sesizată ca o oportunitate de cei interesați, încă din 2009, așa cum am arătat mai sus iar problema care merită discutată este de fapt alta: de ce ar avea drept de vot la alegerile din țară românii care s-au stabilit în afara granițelor?
Cei care mă vor înjura vor spune imediat: românii din diaspora trebuie să aibă drept de vot pentru că sunt cetățeni români! Buuuun! Haideți să deschidem dicționarul limbii române și să vedem care este definiția cuvântului cetățean; ”locuitor al unui stat care se bucură de anumite drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel stat”.
Despre drepturile românilor din diaspora am înțeles cum stau lucrurile, să ferească Dumnezeu să îndrăznească cineva să miște în front. Au acum și reprezentare parlamentară, beneficiază de fonduri consistente din partea statului român, au chiar și un minister care le poartă de grijă. Rămân însă două chestiuni nelămurite: cum facem cu calitatea de locuitor al statului pe care trebuie s-o aibă cetățeanul care vrea drept de vot și mai ales, cum facem cu obligațiile față de statul român?
Mai exact, aș vrea să știu ce fac românii din diaspora pentru statul român care le dă drept de vot? Printre obligațiile cetățenilor se numără și aceea de a răspunde la chemarea sub arme în caz de război, pentru apărarea granițelor țării. În iulie 2019, doamna Natalia Intotero, ministrul românilor de pretutindeni la acea vreme, a declarat că în afara granițelor țării trăiesc 9,7 milioane de etnici români, din care 5,6 milioane în diaspora. Aveți impresia că, în caz de mobilizare generală, cetățenii români cu drept de vot din diaspora vor umple autostrăzile spre România pentru a deveni carne de tun? Haida-de! Dacă-i întrebăm pe cei 5,6 milioane de români din diaspora cu ce ajută ei concret statul român vom obține un ridicat din umeri, o înjurătură sau o piatră în parbriz, funcție de starea de spirit a fiecăruia!
Am în diaspora doi frați, rude și prieteni, pe care-i iubesc și cărora le doresc numai bine dar niciodată n-o să înțeleg de ce trebuie să-mi hotărască ei soarta! Niciodată nu voi pricepe de ce, sora mea care are biroul în centrul orașului Milano, perete în perete cu cei de la Dolce & Gabana și care circulă pe autostrăzi de calitate și care beneficiază, ca rezident al statului italian, de servicii publice incomparabile cu cele românești, are dreptul să decidă, prin vot, cine trebuie să fie parlamentarul sau președintele meu, care trebuie să aștept două săptămâni pentru ca medicul de familie să mă programeze pentru o trimitere la analize și care-mi rup mașina în două pe drumurile patriei noastre comune!
Am ales-o pe ea ca exemplu de cetățean din diaspora cu drept de vot inexplicabil pentru că știu că este, probabil, singura care n-o să mă înjure pentru că știe cât de mândru sunt de ea.
Dragi români din diaspora, înjurați-mă cât vreți, dar, cu toată dragostea, nu pot pricepe motivul pentru care voi, care ați ales să vă căutați norocul în lumea largă și care mai veniți prin țară când vă expiră buletinul sau pașaportul, aveți dreptul să-mi alegeți mie președintele sau parlamentarii! Ați văzut ce scrie la dicționar! Dacă vrei să alegi trebuie să-ți asumi și riscul de a suporta efectele negative ale alegerii tale iar asta nu se poate decât dacă locuiți aici ca să trăiți bine, cum ne-a promis nouă Băsescu, pe care l-ați ales voi!