Învățământul gratuit nu mai există, iar părinții resimt din plin acest lucru. La începutul fiecărui an școlar, aceștia sunt nevoiți să achite din buzunar rechizite, consumabile și chiar produse de igienă, pentru ca cei mici să fie primiți în colectivitate
Deși, în teorie, educația de stat din România ar trebui să fie gratuită, realitatea arată cu totul altfel. La începutul fiecărui an școlar, părinții sunt cei care suportă costurile pentru rechizite, materiale didactice și produse de igienă, fără de care copiii nu sunt primiți în colectivitate. Listele transmise de școli sunt tot mai detaliate și includ nu doar caiete și creioane, ci și articole precise, de la acuarele de marcă, până la șervețele umede și role de hârtie. Această practică ridică tot mai multe semne de întrebare: dacă învățământul este declarat gratuit, de ce părinții ajung să plătească aproape tot? În plus, pe parcursul anului, părinții mai primesc liste suplimentare pentru materiale necesare diferitelor activități, ceea ce înseamnă cheltuieli constante.
În România, învățământul gratuit nu mai există! Liste lungi și costisitoare
Începerea anului școlar 2025-2026 este însoțită, ca în fiecare toamnă, de liste detaliate cu rechizite și materiale auxiliare, pe care părinții trebuie să le procure. Nu mai vorbim doar de caiete, creioane sau acuarele, ci și de produse de igienă, șervețele umede, săpun lichid și role de hârtie. În unele cazuri, părinții primesc chiar poze sau documente tipărite cu indicații clare despre marca sau modelul recomandat, ceea ce duce inevitabil la costuri suplimentare.
Pentru o familie cu doi copii, suma cheltuită doar pe materialele cerute de învățătoare, educatoare, poate depăși câteva sute de lei, la care se adaugă uniforme, ghiozdane și alte nevoi personale. Părinții se plâng că, deși Constituția și legea educației prevăd acces gratuit la învățământ, realitatea contrazice acest principiu. Mai mult, deși se spune că, în România, învățământul gratuit este asigurat până în clasa a X-a, acest „gratuit” se reduce de multe ori la absența taxelor de școlarizare, în timp ce toate celelalte costuri cad pe umerii familiilor.
Deși școlile primesc finanțare per elev, aceasta nu acoperă toate materialele necesare. Din acest motiv, cheltuielile sunt transferate către familii. Profesorii și învățătorii susțin că aceste cerințe nu sunt un moft, ci o necesitate: hârtia, cartoanele, acuarelele sau seturile educative sunt folosite la activitățile didactice, iar școala nu dispune de resurse suficiente pentru a le asigura.
Învățământul gratuit inexistent rămâne o problemă fără soluție clară
Cu toate acestea, mulți părinți consideră că statul ar trebui să aloce bani pentru aceste materiale de bază. Situația devine și mai complicată pentru familiile cu venituri reduse sau pentru cele cu mai mulți copii, unde fiecare listă înmulțește presiunea financiară.
Sociologii atrag atenția că fenomenul adâncește inegalitățile sociale, pentru că nu toți copiii au acces la aceleași condiții. Mai mult, părinții care nu pot respecta lista impusă riscă să fie stigmatizați de ceilalți sau ca micuții lor să fie privați de anumite activități la clasă.
Ministerul Educației recunoaște problema, dar soluțiile întârzie să apară. Deși există programe de tip „rechizite gratuite”, acestea se adresează doar unei părți limitate din populație și nu acoperă lista reală cerută în școli. În lipsa unei finanțări coerente, părinții continuă să fie principalii sponsori ai educației copiilor lor.
În final, părinții rămân cu un gust amar: învățământul gratuit nu mai există, iar fiecare început de an școlar înseamnă pentru ei nu doar emoții și pregătiri, ci și o cheltuială considerabilă.