Ion Cristoiu abordează, în această dimineață pe propriul blog, tema vaccinării. Jurnalistul consideră că vaccinul a fost promovat ilegal. Redăm, integral, editorialul publicat de acesta:
Colaboratorul nostru, Ionuț Crivăț, unul dintre cei mai talentați publiciști de la noi și-a făcut un obicei. Din când în când, la intervale doar de el știute, îmi ia un interviu. Ionuț Crivăț e redactor șef la revista Omenia, editată de Federația Națională C.A.R.P. (Casele de Ajutor Reciproc ale Pensionarilor). Interviul mi-l ia Ionuț Crivăț pentru această publicație. Unii ar zâmbi zeflemitor. Eu însă, care știu că Mihail Bulgakov a colaborat la publicații gen Gudak (Sirena), oficios al Căilor Ferate Sovietice, nu-mi pun problema pentru ce gazetă vrea Ionuț Crivăț un interviu de la mine. Nu contează unde apar rândurile tale. Pot fi scrise și pe peretele unui vagon de marfă trecând în viteză prin gară.
Are importanță ce scrii și nu pe ce scrii.
Astfel că de fiecare când Ionuț Crivăț mă sună pentru a-mi cere un interviu, accept bucuros. Am mai zis de mai multe ori până acum că pentru mine interviul, luat de un profesionist, poate fi un prilej de a-mi descoperi gânduri care, fără întrebările cu pricina, ar fi rămas pe veci uitate în întunericul care domnește în jurul fiecărei inteligențe.
Ionuț Crivăț e un iscoditor de talent prin intermediul întrebărilor puse. Astfel încât interviul luat și ale cărei pagini mi le-a trimis pe e-mail, mi-au dat posibilitatea unor răspunsuri originale. Iată unul dintre ele:
„– Suntem, iată, în al doilea an de pandemie, ca istoric al clipei cum vi se pare?”
La începutul pandemiei, potrivit obiceiului meu din 1990 încoace, mereu amintesc despre acel eseu pe care l-am scris pe 19 februarie 1990 în „Expres Magazin” unde eu am introdus în publicistică, în lumea intelectuală, ceea ce s-ar numi „Întrebări despre un eveniment enigmatic”. Atunci m-am întrebat în legătură cu după amiază de 22 decembrie 1989. La unele întrebări s-a răspuns, la altele nu s-a răspuns. Dar, acest instrument l-am folosit în radiografia tuturor evenimentelor post decembriste interne și internaționale. În legătură cu Pandemia am pus, prin aprilie 2020, mai multe întrebări. A trecut un an și jumătate și la marea lor majoritate nu s-a răspuns. Cred că principala întrebare pe care mi-am pus-o și am pus-o diverselor personalități pe care le-am avut invitate la CristoiuTv, întrebare care este valabilă și astăzi și probabil mulți ani este aceasta:
Cum se face că în secolul 21 o omenire care trimite «elicoptere» pe Marte, face turism spațial, nu reușește să rezolve un virus. Sunt peste 100.000 de laboratoare științifice bine dotate pe planetă, din care cred că vreo 10.000 sunt dedicate Covid 19. E ceva în neregulă cu multele lucruri pe care nu le știm nici acum despre virus. Nu suntem în Evul mediu, nu suntem în Antichitate, suntem în anii 2020-2021, totuși. Se investesc sume uriașe în cercetare și cu toate acestea – spuneam în primăvara lui 2020 și iată și acum este valabil – nu știm nimic despre virusul acesta, nu știm cum se tratează, nu știm nici măcar ce simptome are.
Asta a fost prima întrebare.
A doua: Din filmele hollywoodiene proaste, când are loc un atac al marțienilor asupra pământului sau vine un meteorit care pune rasa umană în pericol, are loc o consfătuire internațională a liderilor lumii, evident sub conducerea președintelui american, pentru a rezolva problema. Dacă virusul acesta este un pericol pentru rasa umană, nu înțeleg de ce până acum liderii principalelor state nu s-au întrunit și nu s-au pus de acord cum să rezolve problema. Nu există nicio colaborare între laboratoarele chineze, rusești, americane, franceze, engleze etc., ba chiar s-a ajuns la absurditatea că vaccinuri au produs China și Rusia, Anglia, Statele Unite, Israelul, și, culmea, și Cuba, dar dintre acestea vaccinul occidental este cultivat, este bun, iar celelalte vaccinuri sunt proaste. Dacă rasa umană este în pericol le pui și pe alea proaste, le dai drumul pe toată planeta, ca să poți să o salvezi. Este o disproporție între prezentarea acestei pandemii și ceea ce face omenirea.
O altă întrebare pe care mi-o pun este cea legată de idealizarea vaccinului. Să nu uităm că în decembrie 2020, la ordinul Uniunii Europene, vaccinul a fost primit în România, mai ales în România, precum Isus Hristos intrând în Ierusalim. A fost prezentat un medicament minune, pentru prima dată în istoria medicamentelor omenirii, un medicament miraculos, care rezolvă toate problemele, că punând capăt Pandemiei. Mai țin minte că tot în 2020 era știrea:
– Vine vaccinul și rezolvăm toate problemele.
Acum, în ultima vreme au ajuns să admită că vaccinul nu asigură imunitate – ceea ce trebuiau să spună de la început – și că după 4-5 luni efectele sale dispar.
Întrebarea care se pune: Când Uniunea și Comisia Europeană au făcut comenzile alea uriașe pe banii noștri, evident, au știut că acest vaccin nu este miraculos? Dacă au știut înseamnă că au mințit și asta este o chestiune penală și trebuie anchetați toți, în frunte cu președinta Comisiei Europene; dacă n-au știut, înseamnă că au fost proști și atunci trebuie anchetați cei de la Pfizer, producătorul. În lumea de astăzi, în toate țările civilizate, este interzisă publicitatea la medicamente. Până la urmă vaccinul este un medicament. Am avut un medicament căruia i s-a făcut publicitate deșănțată, ba chiar cei care îndrăzneau să pună la îndoială eficiența, efectele contrare, au fost condamnați prin intermediul presei oficiale. Este un mister toată povestea asta și există două posibilități: Ori liderii lumii sunt niște nătăfleți, deși au la dispoziție mai mulți bani, mai multă putere, dar noi îi considerăm diferiți, îi vedem că pe niște salvatori (s-au iluzionat și ei), deși sunt la fel de proști ca și noi, ori au știut și sunt complici la această idealizare a unui medicament.
Despre aceste enigme am vorbit de a lungul întregii Pandemii. În Jurnalul meu video. În emisiunile tv de comentarii politice. În dialogurile angajate cu diferite personalități la CristoiuTv. Abia acum, grație acestui interviu luat de Ionuț Crivăț, am putut să le scriu pe curat.