Ion Cristoiu: Cum adică?! Deși recunoaște că președintele încalcă grav Constituția, PSD nu inițiază procedura de suspendare, pentru că nu e oportun!

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Ion Cristoiu scrie, în această dimineaţă pe blogul său despre discursul pe care, Marcel Ciolacu, l-a avut în legătura cu suspendarea lui Klaus Iohannis. Acesta este mirat de faptul că liderul PSD recunoaşte că președintele a încălcat constituţia dar nu doresc să îl demită:

Marți, 16 februarie 2021, seara, la emisiunea România 9 de la TVR, moderată de Ionuț Cristache, Marcel Ciolacu a susținut, fără să clipească și fără să nuanțeze, că PSD nu va iniția și nici nu va ajuta AUR să inițieze procedura de Suspendare a lui Klaus Ioannis pentru grave încălcări ale Constituției.

În numărul anterior al cristoiublog.ro, am comentat pe larg declarația, făcând un deosebit efort pentru a explica de ce ea se constituie într-un Breaking News. Și nu într-unul de fală, devenit obișnuință din nevoia de rating a televiziunilor de știri, ci unul adevărat. Acel Breaking News care dă seama de o știre surprinzătoare și, evident, menită să clatine scena noastră politică.

Ori de câte ori s-a pus în ultimii ani chestiunea Suspendării lui Klaus Iohannis pentru deja sfidătoarele încălcări ale Constituției, conducerea PSD a justificat refuzul de a iniția procedura invocând eșecul previzibil din Parlament deja al procedurii. Potrivit Constituției, Suspendarea nu e un act în sine, ci unul gândit în perspectiva Referendumului. Pentru ca Referendumul să nu fie influențat de președintele supus aflat în exercițiul puterii, dacă Parlamentul votează ținerea Referendumului, până în ziua scrutinului președintele e suspendat din funcție, lipsit adică de prerogative. Istoria a dovedit că măsura e lipsită de eficiență. Chiar dacă suspendat, președintele beneficiază de sprijinul logistic al Sistemului instituțiilor de forță care pariază mai departe pe Jupânul de la Cotroceni.

Cazul Ion Iliescu din iulie 1994, când pentru niște amărâte de declarații făcute la Bihor, Ion Iliescu a fost supus unei proceduri de Suspendare în Parlament, ne semnalează că inițierea procedurii de suspendare poate fi asumată de Opoziție și ca sancțiune dată președintelui de tipul Cartonașului Galben. Opoziția din 1994, PNȚCD în speță, știa că n-are în Parlament majoritatea pentru a-l suspenda pe Ion Iliescu. Și totuși, 167 de Parlamentari ai Opoziției au semnat cererea de suspendare. În ședința din 7 iulie 1994, cererea a fost respinsă de către majoritate.

A fost un eșec al Opoziției?
Dacă și-ar fi propus să se ajungă la Referendum, inițiativa ar putea fi considerată un eșec. Opoziția, întruchipată de PNȚCD, nu asta a urmărit. Știind că n-are majoritate, ea a inițiat totuși procedurile de suspendare sub semnul necesarului mesaj transmis electoratului că ea veghează la respectarea Constituției și lui Ion Iliescu că nu-și poate face de cap în România ca într-un sat fără câini.
Din acest punct de vedere, inițiativa a fost o reușită.

Decizia de a iniția procedurile de suspendare a fost anunțată în data de 11 iunie 1994. Din acel moment și până în 7 iulie 1994, când s-a dezbătut cererea, scena noastră politică a fost dominată de inițiativa suspendării. Evenimentul zilei de la vremea respectivă, aflat sub conducerea mea, a oglindit felul în care inițiativa suspendării a devenit un eveniment de amplitudinea unui seism politic, deși el a fost concurat amarnic de succesele echipei noastre de fotbal la Campionatul mondial din America:

Sâmbăta 11 iunie 1994, stânga sus, unde cade privirea cititorului Evenimentul zilei titra:
O decizie care va ridica brusc tensiunea politică.
PNCD anunță că va declanșa procedura de suspendare din funcție a președintelui Ion Iliescu. Cererea va fi făcută în conformitate cu Constituția României.

Pagina trei, la care făcea trimitere știrea de pagina întâi, cuprindea un amplu grupaj realizat de Bogdana Păun și Dan Andronic despre impactul deciziei asupra scenei politice. Se dădeau amănunte de la ședința Biroului de Coordonare și Conducere al PNȚCD (cititorul afla că inițiativa a fost pusă în discuție de chiar Corneliu Coposu), se publicau reacțiile liderilor politici și reacția președinției, consemnată de ziar că „dură”.

Marți, 14 iunie 1994, pagină a patra găzduia grupajul PNȚCD a declanșat procedura de suspendare a președintelui Ion Iliescu. Cu o zi înainte, la sediul PNȚD, în prezența presei, a început semnarea Cererii de suspendare. Primul a semnat Răzvan Dobrescu, inițiatorul acțiunii. Au semnat apoi Valentin Gabrielescu, Radu Vasile, Ion Rațiu. Ion Diaconescu și Corneliu Coposu semnaseră deja, înainte de a pleca la Paris.

Miercuri, 15 iunie 1994, ziarul relata despre ședința Opoziției de la Sala Dacia (inițiativa fusese doar a PNȚCD) pentru luarea unei poziții comune. O declarație adoptată de participanți și care l-a scos din minți pe Ion Iliescu îi cerea acestuia să vină în Parlament și să se explice. Dacă refuza, întreaga Opoziție susținea demersul PNȚCD. Ședința, declarația, reacția președinției (Ion Iliescu a refuzat violent) amplifică evenimentul suspendării.

Vineri, 17 iunie 1994, ziarul informa că Grupurile parlamentare ale Opoziției i-au adresat lui Ion Iliescu invitația de a se explica în Parlament. Pe pagină a patra e reprodusă în facsimil scrisoarea Grupurilor parlamentare.

Sâmbăta, 18 iunie 1994, pagină a patra, dedicată politicii, titrează Joi noaptea la Cotroceni, Ion Iliescu a fost sfătuit de senatorii și deputații PDSR să nu vină în fața Parlamentului.

Joi, 23 iunie 1994, Evenimentul zilei scrie: Ofensiva Opoziție împotriva președintelui continuă prin strângerea de semnături.

Sâmbăta, 25 iunie 1994 ziarul anunță, Cu toate că „nu și-a schimbat poziția cunoscută de deschidere spre dialog”, Președintele Ion Iliescu nu va veni în fața Parlamentului să dea explicații.

Miercuri, 29 iunie 1994, ziarul titrează S-a declanșat procedura de suspendare din funcție a președintelui Ion Iliescu.
Dat fiind că sesiunea ordinară se încheia pe 30 iunie 1994, se decide ținerea unei sesiuni extraordinare pentru a se discuta cererea de suspendare.

Vineri, 1 iulie 1994, pagină a patra e dominată de grupajul În vederea dezbaterii cererii de suspendare din funcție a președintelui Ion Iliescu, a fost convocată sesiunea parlamentară extraordinară!

Luni 4 iulie 1994, ziarul consacră aproape întreg numărul rezultatului de la Campionatul mondial de fotbal Aseară la Los Angeles, România- Argentina 3-2!!!
Evenimentul suspendării e totuși urmărit cu atenție:
Astăzi, în prima din cele 4 zile ale sesiunii extraordinare, Parlamentul dezbate cererea de suspendare a președintelui Ion Iliescu

Scorul obținut de România nu scapă lui Ion Iliescu. Evenimentul zilei de marți, 5 iulie 1994, de fapt, ediție specială, având pe manșetă titlul Ieșiți pe străzi de zeci de ori mai mulți decât la Revoluție sute de mii de români au găsit soluția pentru salvarea României „Hagi- Președinte!!!” Consemnează, totuși, Ieri, în cadrul unei conferințe de presă susținute la Palatul Cotroceni, Președintele Ion Iliescu a recunoscut că fotbaliștii noștri fac mai mult pentru imaginea României decât alte misiuni politice și diplomatice. Multe dintre întrebările ziariștilor s-au referit la meciul de miercuri seară.

Miercuri, 6 iulie 1994. Titlu: Cu două zile înainte de a fi dezbătută în Parlament, PDSR consideră ă cererea de suspendare a președintelui Ion Iliescu creează o imagine negativă a României în străinătate.

Joi, 7 iulie 1994: Azi în Parlament, bătălia finală pentru suspendarea din funcție a președintelui Ion Iliescu. Analizând declarațiile de la Satu Mare, Curtea Constituțională a ajuns la concluzia că Ion Iliescu e curat ca lacrima. Un alt titlu În cadrul Delegației Permanente de marți noaptea, PDSR a stabilit ca cererea de suspendare a președintelui Ion Iliescu să fie dezbătută pe un ton decent.

Vineri, 8 iulie 1994, titlu semnificativ: Dezbaterile parlamentare asupra solicitării de suspendare din funcție a președintelui au demonstrat ieri că Pentru coaliția majoritară, președintele Ion Iliescu este un sfânt.

Potrivit relatării „partidele din arcul guvernamental au văzut în acțiunea celor 167 de parlamentari din Opoziție «un adevărat scenariu demolator pentru țară, orchestrat cu sprijinul puterilor străine și având ca unic scop aducerea pe Tronul României a Regelui Mihai» .”

Oglindirea pe larg în presă, consemnarea abaterilor comise de președinte, dezbaterile despre hotarele constituționale ale funcției de președinte într-o republică semiprezidențială, posibilitatea că Opoziția să impună agenda publică sunt văzute din perspectiva trecerii timpul ca tot atâtea dovezi că inițiativa Opoziției a fost reușită.

Cu doi ani înaintea uriașei victorii din 1996, Opoziția din regimul Iliescu (1990 – 1996) a demonstrat c-a înțeles esența Opoziției într-un stat democratic.
În raport cu Puterea, Opoziția nu-și propune venirea la guvernare, la următorul scrutin, ci permanenta veghe ca Puterea să n-o ia razna. Din acest punct de vedere, nu contează forța numerică a Opoziției în Parlament. După alegerile din 2016, Opoziția a fost copleșită numeric în Parlament de către majoritate. Da, dar PNL, și mai ales USR, au dat bătăi de cap uriașe Puterii zdrobitoare în Parlament și în Administrația publică a PSD-ului condus de Liviu Dragnea. E mai mult decât semnificativ că, apelând și la mișcări de stradă, Opoziția, firavă în Parlament, a reușit să blocheze încercările PSD de a impune amnistia și grațierea. PSD a dat înapoi în februarie 2017. Deținea majoritatea absolută în Parlament. Alegerile urmau să se țină abia în 2020. Și cu toate acestea, Opoziția n-a renunțat.

De ce?
Pentru că la fel ca în perioada 1990 – 1996, Opoziția a înțeles că misiunea ei principală constă în ținerea Puterii sub supraveghere fermă, astfel încât aceasta să nu-și facă de cap.

Suntem în februarie 2021. Opoziția întruchipată de PSD și AUR e depășită numericește de coaliția de Guvernare. Până la alegeri mai sunt patru ani. Înseamnă că Opoziția trebuie să se resemneze, să nu mai facă nimic?
Firește că nu.
Nouă Putere a început să-și facă de cap. Stâlpul noii Puteri, Klaus Iohannis a încălcat și încalcă Constituția, zi de zi și ceas de ceas.

Marți seara, Marcel Ciolacu a recunoscut că președintele încalcă grav Constituția.
Cu toate acestea, domnia sa reafirmat că PSD nu va iniția procedurile de suspendare. Nu pentru că i-ar lipsi majoritatea, ci pentru că nu e oportun:

„Marcel Ciolacu: Ca să ai și un demers care să meargă până la capăt trebuie să ai și o majoritate. În acest moment PSD-ul și formațiunea AUR n-au această majoritate.
Ionuț Cristache: Dar nu trebuie să-l duceți până al capăt, poate fi doar un semnal politic pe care îl trageți că uite derapajele de la Constituție sunt penalizate.
Marcel Ciolacu: Asta vorbim din punct de vedere tehnic. Ca și oportunitate îmi asum ceea ce spun, nu cred că în acest moment este oportună declanșarea unei proceduri de suspendare a domnului președinte Klaus Iohannis.

Ionuț Cristache: De ce? Din cauză de pandemie? Din cauză de date economice?
Marcel Ciolacu: Și de pandemie, și de criză economică și de context internațional, și de o perioadă mult prea mică care a trecut de la alegeri. Partidul Social Democrat a mai inițiat…

Ionuț Cristache: Dar aceasta nu e un semnal pe care îl dați unui președinte – cum bine ați spus și dumneavoastră și vede toată lumea care vrea să vadă – pentru viitoare abuzuri constituționale?
Marcel Ciolacu: A depășit o linie roșie. Știe și președintele că a făcut acest lucru. Acum, fiecare politician, fie el și președinte al României, hotărăște singur cum vrea să iasă din istorie. Din punctul meu de vedere a făcut o greșeală majoră implicându-se în campanie. (…)

Marcel Ciolacu: Corect. Aveți perfectă dreptate. Consider că nu este oportună și este o temă falsă în acest moment. Derapajele de la călcarea la Constituției, mai ales că nu sunt niște fapte care se prescriu, maestre, ele pot fi invocate și într-un moment oportun.”

Cum adică, nu e oportun?!
Da, președintele încalcă grav Constituția. Constituția e Legea fundamentală a României. Prin încălcarea ei Klaus Iohannis se dovedește un infractor. Când cineva comite o infracțiune, Poliția intervine de îndată. Nu doar pentru a-l sancționa potrivit legii, dar și – dacă nu mai ales – pentru a nu-l mai lasă să comită infracțiunea respectivă.
Imaginați-vă un criminal în serie descoperit de Poliție. Are la activ deja cinci crime. Ce face Poliția? Îl arestează pentru ca el să nu mai comită noi crime.

Marcel Ciolacu e de acord că Președintele e un infractor.
Ba mai mult că va continua să încalce Constituția.
PSD nu intervine însă pentru a-și îndeplini rolul de partid de Opoziție:
Cel de a împiedica Puterea s-o ia razna.

De ce nu intervine?
Pentru că nu e oportun.
V-ați imagina o Poliție care nu face nimic pentru a opri un criminal în serie pe motiv că intervenția să nu e oportună?!