Ion Cristoiu: „Cum spoiește Florin Cîțu realitatea cu o bidinea vîrîtă în roz“

Jurnalistul Ion Cristoiu consideră că Florin Cîțu „spoiește“ realitatea cu o bidinea băgată în culoarea în roz.

Redăm, integral, întreaga postare publicată de jurnalist pe propriul blog:

„Pe vremuri, adică înainte de 1989, prin cafenele și redacții circulau niște versuri despre care se spunea că le rostește un personaj dintr-un spectacol cu o piesă a lui Ion Băieșu. Nu țin minte să fi văzut un asemenea spectacol. Nu țin minte nici să fi existat un asemenea spectacol. Sigur e că piesa lui Ion Băieșu a fost publicată. Și că în această piesă un personaj declama următoarele versuri:

„Ce frumos e pe la noi / Fie miercuri, fie joi / Nu există să existe / Cetățeni cu fețe triste.”

Versurile erau desigur periculoase pentru politica dinainte de decembrie 1989, atît în faza sa stalinistă, cît în faza sa ultimă, ceaușistă. Ele își băteau jos de o permanență a societății socialiste:

Stirile PROTV

Românul care și-a ucis iubita în mașină a atras-o într-o capcană. „Ea l-a crezut, a luat fetița, dar s-a terminat tragic”

RomaniaTV

După Gabriel Cotabiță, ne-a părăsit un alt NUME URIAȘ! DOLIU în toată România

Poleirea realității.

Nu am spus, regimul comunist în întreaga sa istorie, deoarece au existat, atît în perioada hrușciovistă, cît și în perioada de început a regimului Ceaușescu, ani în care s-au recunoscut dificultățile din realitate, chiar dacă nu prea mari, în care au fost denunțate practicile de idilizare a vieții. În regimul stalinist din anii ʼ50 era practic imposibil, chiar și într-o operă literară, să se invoce vreun aspect negativ, ca să zic așa, al realității. Dacă erau lipsuri, dacă într-o întreprindere lucrurile nu mergeau bine, de vină era dușmanul de clasă. Și după ce dușmanul de clasă era prins, viața prindea să dănțuiască.

Felul în care era văzută realitatea se regăsește cu brio în celebrele versuri ale celebrului cîntec:

„Macarale / Rîd în soare / Argintii / Macarale / În zori de zi”.

Hrușciovismul a criticat, desigur blînd, poleirea violentă a realității și a încercat să arate la nivel public că mai sînt și lipsuri în comunist. Așa s-a întîmplat și cu Nicolae Ceaușescu între ʼ65 și ʼ71. Începînd cu anul 1980, pe măsură ce viața cotidiană devenea tot mai grea, pe măsură ce realitatea devenea tot mai hîdă, imaginea promovată, nu numai de propagandă, dar și în discursul politic, în presă, era cea a unei Românii într-o permanentă beție a sărbătorii ca-n versurile:

„Ce frumos e pe la noi / Fie miercuri, fie joi, / Nu există să existe / Cetățeni cu fețe triste”.

Mi-am amintit acest moment tipic pentru relația dintre realitate și imaginea realității în comunism băgînd de seamă că Florin Cîțu a ținut zilele acestea un discurs în care a spus că România a trecut prin Pandemie mai bine decît se aștepta oricine. Că România nu avea cum să treacă mai bine decît se aștepta oricine e o axiomă. În Pandemie au existat o mie și una de probleme. Și nu numai pentru că regimul Iohannis ar fi administrat prost Pandemia, ci și pentru că, așa cum s-a întîmplat și-n alte locuri din lume, virusul a luat prin surprindere Puterea. A susține că România a trecut cu bine prin Pandemie fără a te opri o clipă asupra unor dificultăți înseamnă să-ți bați joc de românii care au suferit toate nenorocirile Pandemiei.

Florin Cîțu nu este la prima încercare de a prezenta o imagine atît de idilică a regimului Iohannis încît stîrnește revolta oricărui om de bun simț, care se vede luat de prost. Imaginea cultivată de premier contrazice înseși legile vieții. O asemenea realitate nu există nici în basme, unde-și fac de cap totuși Zmei și Căpcăuni. Într-un interviu la o televiziune Florin Cîțu, deși teoretic treaz, a spus că românii trăiesc minunat. Aproape în fiecare zi el scrie pe Facebook că economia duduie, că salariile au crescut, că pensiile dau peste maluri. Și toate aceste trăsnăi se încheie cu un fel de sîc! făcut socialiștilor – cum le spune el – celor din PSD. Între delirurile vesele ale lui Florin Cîțu și realitatea românească este o prăpastie. Nu spun că este o prăpastie provocată de guvernarea catastrofală a Coaliției de Tîrța-Pîrța care este coaliția de Centru-Dreapta. Nu spun că este un regim catastrofal, pentru că Klaus Iohannis conduce de șase ani statul pe loc. Nu spun că e o prăpastie deoarece România este în urma multor țări, chiar din Est în materie de viață cotidienă.

Spun că nicăieri în lume, nicăieri în Istorie, nu poate exista o asemenea realitate idilică, de carte poștală proastă. Un roman al lui Hemingway se numește Sărbătoarea continuă. Nu există acolo unde e viață omenească o sărbătoare continuă.

În nici un discurs, în nici o postare a lui Florin Cîțu nu se ivește o singură clipă de îngrijorare, de critică a realității. România lui Florin Cîțu e o Românie ruptă din Rai. Dar pînă și în Rai există probleme. În România lui Florin Cîțu nu există nici o problemă. Absența oricărei critici, a oricărei recunoașteri a dificultăților, care sînt dificultăți ale vieții, nici măcar dificultăți ale politicii, nu poate fi decît contraproductivă, așa cum a fost și în cazul ultimilor ani ai lui Ceaușescu cînd tocmai prăpastia dintre imaginea publică a României și realitatea românească a scos pe români în stradă.

De ce face asta Florin Cîțu?

Din prostie.

Florin Cîțu este unul dintre cei mai proști oameni politici, n-am zis prost ca om, ci prost ca politician din istoria postdecembristă. El a fost pus ca premier de către Klaus Iohannis, care a căutat un personaj mai prost politician decît el. Ca să nu-l concureze ca politician al Puterii, ca să n-aibă capital politic. Într-un cuvînt, ca să nu-i dea lui bătăi de cap. Ambiția de a pune un tip mai prost decît el, în cazul lui Klaus Iohannis, s-a întîlnit cu ambiția lui Ludovic Orban de a pune și el un premier prost, care să nu-i amenințe șefia PNL. Rezultatul acestui cocktail a fost plasarea în fruntea Guvernului a unuia dintre cei mai slabi oameni politici din istoria postdecembristă.

Sărbătorirea realității este mijlocul cel mai simplu al politicianului lipsit de inteligență. E riscant pentru un om lipsit de inteligență politică să recunoască o minimă dificultate a vieții.

În acel moment este întrebat:

Dar de ce nu faci nimic? Sau care e soluția?

Și atunci pentru a evita aceste întrebări la care nu poate să răspundă el halucinează prezentînd o realitate înfricoșător de falsă în idilismul ei, în spoirea ei cu o bidinea vîrîtă în vopsea roz. O grabă de a ieși din încurcătura prin convocarea clișeelor. El nu-și dă seama, dar mai ales cei din Coaliția de guvernare nu-și dau seama cît rău face PNL acest premier care, incapabil de o abordare inteligentă a realității, prezintă viața mai fals decît o gazetă de perete scrisă de bucătărese“, a scris Ion Cristoiu pe blogul său.