Actualitate

Ion Cristoiu: Dacă nu cere retragerea sprijinului politic pentru Florin Cîțu, Ludovic Orban n-are nici un rost să rămână în cursa pentru șefia PNL

Publicat: 09 iul. 2021
_____ Vizualizări 0 Comentarii
Ion Cristoiu Dacă nu cere retragerea sprijinului politic pentru Florin Cîțu Ludovic Orban n-are nici un rost să rămână în cursa pentru șefia PNL
Jurnalistul Ion Cristoiu

Ion Cristoiu scrie despre faptul că Ludovic Orban nu are rost să mai rămână în cursa pentru şefia PNL dacă nu propune retragerea sprijinului politic pentru Florin Cîțu. Redăm, integral editorialul publicat de jurnalist pe propriul blog:

Când nimeni nu se aștepta, la ora 10.30 apare pe surse informația că ministrul Finanțelor, Alexandru Năzare va fi revocat.
La 11, știrea se confirmă oficial.
La 14.05 Klaus Iohannis semnează decretul de revocare.

Prin toate datele, evenimentul din 8 iulie 2021, amintește de Lovitura de guvern prin care, miercuri, 14 aprilie 2021, a fost revocat ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu. Despre evenimentul de acum trei luni am publicat pe cristoiublog.ro mai multe comentarii și am avut pe Aleph News mai multe intervenții. Părăsind postura de comentator neutru, am luat atitudine față de Lovitura de guvern pusă la cale de Klaus Iohannis. I-am zis, pusă la cale de Klaus Iohannis, deoarece nici la vremea respectivă Florin Cîțu nu era altceva decât o bășică umflată de Klaus Iohannis cu pompa de la bicicleta pe care ajungea în tinerețe sub ferestrele, ca un balcon de Julieta, ale Răvășitoarei. Era la mintea cocoșului că Florin Cîțu nu și-ar fi permis în veci să-l ia prin surprindere pe Klaus Iohannis. Rapiditatea cu care Klaus Iohannis a semnat Decretul de revocare a lui Vlad Voiculescu, o rapiditate stupefiantă la un ins greoi în decizii, ca un dulap din fontă, mărturisea, dacă nu un ordin dat de Klaus Iohannis, atunci o intrigă pusă la cale împreună cu Florin Cîțu.

Lovitura de Guvern dată de Klaus Iohannis intra în conflict strident cu toate normele scrise și nescrise ale democrației:
De la normă explicării cu orice preț în spațiul public a unei decizii până la normă potrivit căreia decide asupra revocării ministrului nu premierul, ci partidul care l-a desemnat în Guvern pe ministru.

Esența Scandalului în cazul Vlad Voiculescu era următoarea.
La alegerile parlamentare se prezintă mai multe partide. Fiecare cere votul cetățenilor angajându-se că dacă va ajunge la Guvernare va face și va drege. Acest Va face și va drege e garantat de legea democrației potrivit căreia partidele câştigătoare ajung la Guvernare. Și fie singure, fie în Coaliție, purced după investirea Guvernului la îndeplinirea făgăduielilor din timpul scrutinului. Îndeplinirea făgăduielilor se face prin parlamentarii partidului și, mai ales, prin miniștrii partidului. De aceea unul dintre cele mai importante acte ale conducerii unui partid, după victoria în alegeri, e reprezentat de desemnarea miniștrilor din guvern ai partidului respectiv. În cazul unui Guvern de coaliție – cum e cel de după parlamentarele din decembrie 2020 – miniștrii răspund de activitatea lor în guvern în fața partidelor care i-au desemnat. Desigur, în cazul unui Guvern, chiar și când nu e de Coaliție, premierul e șeful echipei. Da, dar față de partidele care alcătuiesc Guvernul el nu e Șeful, Masculul, Dictatorul, ci doar Primus inter pares, și, așa cum scriam în comentariul din 16 aprilie 2021, „cu misiunea principală de a negocia cu celelalte partide deciziile importante, chiar dacă premierul aparține unui partid”. Prin urmare, atât Florin Cîțu, cât și Klaus Iohannis au încălcat grav normele democrației revocând un ministru din partea unui membru al Coaliției fără acceptul partidului respectiv.

Evenimentul de joi, 8 iulie 2021, pare o repetare, ca și cum ar fi fost tras la indigo, a evenimentului din 14 aprilie 2921.
Alexandru Năzare era ministrul de Finanțe din partea PNL. Conducerea colectivă a PNL, în frunte cu președintele partidului, Ludovic Orban, l-a desemnat pe Alexandru Năzare în postul de ministru al Finanțelor. Aceeași conducere l-a desemnat ca premier pe Florin Cîțu. După întâlnirea de la Cotroceni, Ludovic Orban, la vremea respectivă încă birjar la brișca președintelui, a susținut că el și președintele au căzut de acord asupra lui Florin Cîțu. Așa o fi fost din punctul de vedere al democrației noastre de cârnaţi și caltaboși. Din punct de vedere constituțional, Florin Cîțu a fost desemnat de conducerea colectivă a PNL.

Prin urmare, ca și în cazul lui Vlad Voiculescu, Florin Cîțu trebuia să supună propunerea sa de revocare conducerii partidului care l-a desemnat pe Alexandru Năzare, PNL. Conducerea îi asculta argumentele și luă o decizie. Dacă prin ea se acceptă propunerea, aceeași conducere desemna înlocuitorul lui Alexandru Năzare. Această normă democratică n-a fost respectată de Florin Cîțu. El a trimis președintelui propunerea de revocare fără a o supune conducerii PNL. Ar fi fost normal, în aceste condiții, ca președintele să-i respingă propunerea cerându-i să obțină acceptul conducerii PNL. Președintele s-a grăbit să semneze Decretul de revocare. Ca și în cazul Vlad Voiculescu. Mărturisind limpede că, la fel ca și în cazul Vlad Voiculescu, a dat o Lovitură de Guvern.

Există, totuși, unele deosebiri față de cazul Vlad Voiculescu.
Și nu în bine, ci în rău.

În cazul Vlad Voiculescu a avut loc o pregătire a opiniei publice pentru revocarea ministrului. Florin Cîțu și-a exprimat nemulțumirea publică față de felul în care lucrează cu el Vlad Voiculescu. Timp de o lună aproape, împotriva lui Vlad Voiculescu s-a dus o campanie de presă evident regizată. Într-un fel, opinia publică se aștepta la revocare. Aceasta plutea în aer. De aceea nici n-a mai fost nevoie de prea multe explicații din partea lui Florin Cîțu. În cazul Alexandru Năzare așa ceva nu s-a întâmplat. Practic, opinia publică a aflat mai întâi pe surse și apoi oficial că Alexandru Năzare va fi debarcat și, până să se dezmeticească bine opinia publică, decretul era semnat.

La vremea Loviturii de guvern, în cazul Vlad Voiculescu am scris că toate notele revocării au ținut de intenția evidentă a lui Florin Cîțu de a arăta URSPLUS că el e Masculul Alfa, Șeful și, la o adică, dacă vrea, le dă lui Dan Bârna și Dacian Cioloș un bocanc în gură. Scriam că revocarea lui Vlad Voiculescu s-a vrut din partea PNL o dovadă că el, PNL, e șeful Coaliției.

Și în cazul lui Alexandru Năzare s-au folosit toate datele exercițiului de forță, al demonstrației Eu sunt Șeful.
Data trecută, Klaus Iohannis a ținut să arate URSPLUS că PNL face ce vrea în Coaliție. A fost o încercare de forță pe care USRPLUS a pierdut-o cu brio. După câteva zile de curcănit, liderii USRPLUS s-au resemnat cu decizia abuzivă.
Cine e acum ținta exercițiului de forță la scenă deschisă?
Cum cine?
Ludovic Orban.

Ludovic Orban e președintele PNL. Președintele unui partid de guvernământ e practic șeful Premierului când premierul e pus de partidul respectiv. Firește, cazul Liviu Dragnea nu se mai poate repeta. Altfel spus, când șeful partidului nu e șeful Guvernului, el nu poate fi practic un superpremier, cum s-a întâmplat cu Liviu Dragnea. Ludovic Orban e șeful PNL, partidul care l-a desemnat pe Alexandru Năzare ministru. Ludovic Orban e șeful PNL, partidul care l-a desemnat premier pe Florin Cîțu. S-ar fi impus mai mult decât în cazul Vlad Voiculescu acceptul conducerii PNL la propunerea lui Florin Cîțu. Premierul n-a catadicsit nici să ceară consimţământul lui Ludovic Orban, șeful lui pe linie de partid. Iar Klaus Iohannis, deși știa că un ministru PNL trebuie supus votului PNL, a semnat revocarea. E limpede că asistăm la o demonstrație de forță. S-a urmărit de către Klaus Iohannis punerea la încercare a lui Ludovic Orban. Florin Cîțu i-a dat un bocanc în gură lui Ludovic Orban. Ar fi normal ca la această sfidare Ludovic Orban să convoace conducerea colectivă a PNL pentru a supune propunerea de retragere a sprijinului politic pentru Florin Cîțu?
O va face?
Firește că nu.
Reacția sa la această sfidare fățișă a fost penibilă:

„Vreau să cred că nu e nicio legătură între faptul că Alexandru Năzare nu a apărut în poză și a fost remaniat. Vreau să cred, deși îmi e foarte greu, că nu e o răzbunare. (…)
Am fost anunțat de intenția de remaniere. V-am spus legat de remaniere că în conformitate cu evaluarea mea ca președinte al PNL dar și cu activitatea miniștrilor, eu ca președinte sunt mulțumit de activitatea miniștrilor PNL și îi susțin. Ce m-a deranjat cel mai mult este faptul că a fost invocat acordul meu. Nu a avut acordul meu, nici al forurilor statutare ale PNL. La ședința coaliției domnul prim-ministru nu a fost prezent. (…)
În privința activității ministrului Finanțelor chiar avem motive de mândrie nu de remaniere.”

Așadar, premierul din partea PNL, membru PNL, n-a catadicsit să ceară acordul partidului care l-a pus în fruntea Guvernului.
Nu catadicsește nici să vină la ședințele Coaliției de Guvernare, deși prezența sa e obligatorie, deoarece la ședințe Coaliția decide în legătură cu actul de Guvernare.
Alexandru Năzare e un motiv de mândrie și nu de remaniere.
Toate aceste lucruri le spune nu un analist, nu un lider al unui partid de Opoziție.
Le spune președintele partidului care face parte din Guvern.
Și le spune cu o seninătate dezarmantă.
Păi dacă Alexandru Năzare a fost atât de bun încât e motiv de mândrie pentru PNL, revocarea sa e o lovitură dată de premierul PNL guvernării PNL prin demiterea unui ministru valoros.

În fața unei astfel de situații grave președintele PNL se mulțumește să-și exprime amărăciunea.
Nu era normal să anunțe că va convoca de urgență forul de conducere colectivă pentru a discuta acțiunea lui Florin Cîțu?
Era normal.

Reacția bleagă a lui Ludovic Orban, reacție de om neputincios, care se mulțumește să-și dea cu părerea, de parcă nici n-ar fi șeful PNL, e ceea ce a urmărit Klaus Iohannis.
Să arate prin asta celor din PNL că Ludovic Orban n-are nici o putere în țara asta. Ludovic Orban își bazează rămânerea în cursa pentru șefia PNL pe imaginea de om care are ceva putere în țara asta. Păi dacă Florin Cîțu, premierul PNL, și-a permis să-l revoce pe un ministru PNL fără să-i ceară acceptul șefului de partid, ce-și vor spune cei din PNL, care mai ezită să treacă în tabăra lui Florin Cîțu? Suntem proști dacă rămânem cu Ludovic Orban.
Florin Cîțu a dovedit că face ce vrea cu miniștrii PNL, fără să se teamă de Ludovic Orban. Ce politician român rămâne până la capăt cu perdantul?

Dacă nu convoacă Biroul Politic Național pentru a cere retragerea sprijinului politic lui Florin Cîțu, Ludovic Orban n-are nici un rost să mai rămână în cursă. Își face rău nu doar sieși. Face rău și celor care au mai rămas în jurul său.
Aceștia vor avea de suferit pentru că n-au trecut de partea lui Florin Cîțu.

Adauga un comentariu