Ion Cristoiu: ” Dilema tuturor conducătorilor ruși: Ar trebui să imităm Europa pentru a o depăși sau mai bine ar fi să ne ferim de ea? ”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Am ajuns din nou la Kyralina, Librairie française, Bucarest, cum scrie pe punga de hîrtie oferită la cassă, dacă ceri, dar mai ales dacă cumperi. Pe peretele din stînga, cum intri, dai de cărți de istorie și biografii, memorii.

Nu mă surprinde că multe cărți sînt despre Rusia și cele mai multe despre Putin. Editurile franceze urmează cu abnegație moda vremii. A fost un timp cînd librăriile gemeau de cărți despre Cuba. Le-au urmat cărți despre Iran, toate scrise de tipe care pretindeau că abia au scăpat din iadul islamic. Le concurau afgane oprimate ca femei de către talibani. Și iraniencele și afganele locuiau bine mersi la Paris, puse pe cîștig din jeluirea suferințelor îndurate. A venit rîndul femeilor exploatate de ISIS.

Acum la modă e Rusia.
Culmea, nu Ucraina, ci Rusia. Și la noi editurile dau peste margini de cărți despre Putin, multe gen Ce-i în capul lui Putin. N-au apărut cărțile în care ucrainencele să povestească despre cum au fost violate de ruși. Dar nici mult nu mai este pînă vor apărea. Pariez că nu vor avea succes. Sau mai bine zis nu vor avea succesul cărților despre Putin.

Dintre multele cărți despre Rusia, scoase de francezi, desigur, nu de români, editurile noastre tremură de frică să nu fie acuzate de putinism, cuvînt care, la Găgești Deal, e văzut ca desemnînd un ins care adoră putinile, cumpăr:

Dictionnaire insolite de la Russie de Catherine Alexeiev.
Marie-Pierre Rey, La Russie face à l’Europe: D’Ivan le Terrible à Vladimir Poutine, Flammarion, collection Champs Histoire, apărută în 10 februarie 2016, ediție adăugită a cărții Dilemme russe din 2002.
Pe coperta din spate, citesc textul de prezentare:

„Este Rusia europeană? Ce înseamnă să fii rus? Din secolul al XVI-lea, Rusia a menținut o legătură complexă şi ambiguă cu Europa de Vest.
În fruntea unui veritabil continent-stat, care se întinde din Europa pînă în Asia, țarii Rusiei, apoi conducătorii sovietici, nu au încetat să se întrebe despre identitatea țării lor și a relațiilor care urmează să fie stabilite cu Europa, rînd pe rînd percepută ca un model de modernitate și eficacitate sau ca o sursă de pericol și subversiune. De la Ivan cel Groaznic la Vladimir Putin, factorii de decizie ruși se confruntă cu această dilemă:
Ar trebui să imităm Europa pentru a o depăși sau mai bine ar fi să ne ferim de ea?

Cu un stilou alert, bazîndu-se pe un întreg vast documentar, Marie-Pierre Rey explorează chinurile identităţii ruse, la răscrucea istoriei relaţiilor internaţionale şi istoria reprezentărilor.”

Urmează fișa biobliografică a autorului:

„Marie-Pierre Rey, normalienne, profesor de istorie a Rusiei la Universitatea Paris-I Panthéon-Sorbonne, este autorul biografiei de referință a lui «Alexandru I», tradusă în rusă și engleză. Ea este de asemenea, autoarea cărții «L’effroyable tragédie: une nouvelle histoire de la campagne de Russie» (Înfricoșătoarea tragedie: O nouă istorie a campaniei în Rusia), (Champs, 214), încoronată cu premiul Fundației Napoleon, și 1814, un tsar à Paris: 1814. Alexandre I-er et la Chute de Napoléon (1814 Un Țar la Paris. 1814: Alexandru I și căderea lui Napoleon), Champs, 2015.”

Și fără această prezentare aș fi cumpărat cartea. Ea abordează una dintre marile teme ale Istoriei Rusiei: Relația cu Occidentul. Volumul a apărut în februarie 2016. Mai putea să apară în martie 2022, cînd nu se poate scrie despre Rusia decît în termenii demonizării? Admițînd că ar fi publicat o ediție revizuită și adăugită, ar mai fi avut autorul calmul istoricului obiectiv sau s-ar fi transformat într-un propagandist bolșevic?
Am serioase îndoieli.