Ion Cristoiu: Donald Trump vrea să arate celor 71 de milioane de americani care l-au votat că s-a bătut până la ultima picătură de procedură

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Ion Cristoiu scrie, pe blogul lui, o analiză a alegerilor prezidenţiale din SUA. Editorialistul considera că lupta lui Donald Trump este dedicată celor peste 71 de milioane de americani. Redam, integral, postarea publicată pe blogul lui Ion Cristoiu:

Sunt sigur că mulți români dintre cei preocupați de a vedea și dincolo de gardul bojdeucii care e, printre marile puteri ale Lumii, România, se întreabă ce se întâmpla în America. Răspunsul așteptat de la presa noastră nu ajută cu nimic la spulberarea nedumeririi. Mai întâi pentru că presa noastră presa unei țări asemenea unei planete uitate de dincolo de Sistemul solar, nu numără printre preocupările principale situația din America. Acolo, pentru presă română lucrurile par încheiate. Joe Biden e președinte. Și e președinte, deoarece Klaus Iohannis i-a trimis o epistolă de felicitare c-a fost ales și de recunoștință pentru ce-a făcut în favoarea României. Până pe 7 noiembrie 2020 când Presa l-a proclamat pe Joe Biden câştigător al unor alegeri care nu se încheiaseră (nu s-au încheiat nici acum!), cel care contribuise la consolidarea cooperării dintre România și SUA, fusese Donald Trump. Donald Trump nu mai e președinte. Cel puțin pentru Angela Merkel. Și dacă pentru Mătușa Merkel, Joe Biden e președinte, atunci autoproclamatul e președinte și pentru Klaus Iohannis. Când se uită tanti Angela Merkel în oglindă, ca să vadă dacă nu i-au apărut zbârcituri, întreaga Românie a lui Klaus Iohannis se oprește din dat cu mopul prin Europa pentru a exclama, plesnindu-și palmele:
– Vai, ce tânăra sunteți cuconiță!

Apoi chiar dacă n-ar fi devenit peste noapte din trumpistă bidenistă, presa noastră tot n-ar fi putut lămuri pe românii curioși despre ceea ce se întâmpla în America. Pentru aceasta se cere nu numai o cunoaștere minimă a realităților americane, dar și o privire de sus, de presă planetară, asupra luptei pentru putere din America.

De unde și până unde presă planetară în România, unde femeia din valiză e mai importantă decât un al Treilea Război Mondial?
Ce se întâmpla în America?
Nimic deosebit pentru cine știe cât de sângeroase pot fi bătăliile pentru putere în marile imperii.

Anul 69 din Istoria Romei e cunoscut sub porecla de Anul celor 4 împărați. După domnia lui Nero, urmează în Imperiu un balamuc total, creat de faptul că în diferite părți ale Imperiului Legiunile își proclamau Împăratul lor. Din câte se vede, la vremea respectivă, Împăratul era proclamat de Legiuni și nu de Televiziuni. În 69, Imperiul a avut patru împărați: Galba, Otho, Vitellius, Vespasian. Galba a fost proclamat de legiunile din Hispania, Vitellius, de cele din Germania, Otho de Garda Pretoriană, iar Vespasian, de legiunile din Est și de la Dunăre.

Istoria omenirii cunoaște multe asemenea cazuri de spaime față de autoproclamările altora.
Până la Mahomed al II-lea, Cuceritorul Constantinopolului, devenea sultan fiul fostului care se autoproclama primul. Știind asta, Mahomed, care se afla la Maghnia, de cum află de moartea tatălui său, Murad al II-lea, sare pe cal, strigând Cine mă iubește urmează, ajunge după două zile de mers întins la Gallipoli, după care la Edirne, unde e capitala. Una dintre primele decizii după ce e proclamat sultan e uciderea fratelui său Ahmed, în vârstă de câteva luni, prin înăbușirea în baie, că nu cumva să se autoproclame vreodată sultan. Pentru a preveni bătălia între frați pentru succesiune, el va promulga Legea fratricidului, potrivit căreia cel ajuns la putere are dreptul să-și ucidă toți frații. O lege care va funcționa până la sfârşitul secolului al XV-lea, când frații nu vor mai fi executați ci, întemnițați pe viață în Kafes, o clădire a Seraiului pe post de închisoare aurită.

Astfel de bătălii pentru putere sunt posibile și la ora actuală în interiorul Marilor Puteri. În cadrul unei Micii Puteri precum România așa ceva nu e posibil. Asta deoarece la noi, de exemplu, spre deosebire de America, învingătorul nu se stabilește în urma unei bătălii interne. El e stabilit de o Putere Garantă. În cazul Americii, cine să vină din afară să tranșeze între Donald Trump și Joe Biden?

În Imperiul Roman, bătălia pentru putere eră care pe care din punct de vedere fizic.
Confruntarea se încheia cu asasinarea unuia dintre competitori.
După ce l-au ucis pe Galba în For, soldații s-au jucat cu capul lui pe post de minge, dat fiind că era chel.

În Imperiul american bătălia e care pe care din punct de vedere politic.
Însușindu-și un truc vechi în bătăliile pentru putere – cel al autoproclamării – Joe Biden s-a proclamat președinte ales înainte de încheierea numărătorii voturilor și a contestațiilor din Justiție. A făcut-o pentru a-l pune pe Donald Trump în fața faptului împlinit. Tot sub semnul acestui truc, țările membre UE, la comanda Germaniei, s-au grăbit să-l felicite pe Joe Biden deși acesta nu e președinte ales câtă vreme nu s-au încheiat toate procedurile ţinând de alegeri sau contracandidatul nu și-a recunoscut înfrângerea. În această operațiune, Joe Biden a avut sprijinul Presei și al Deep State. Sprijinul presei se vede din campaniile jegoase duse de CNN atât în planul dezinformării, cât și în cel al intimidării aliaților lui Donald Trump, prin alcătuirea de liste negre, în stilul celor alcătuite de presa lui Hitler.

Donald Trump n-a acceptat înfrângerea și a continuat bătălia.
Care bătălie continuă.

Nu știu cât de mult crede el că va răsturna situația creată de Șmecheria faptului împlinit. Putem bănui că se străduie să-și satisfacă electoratul captiv, care numără 71 de milioane de americani. 71 de milioane care s-au dus la vot, sfidând Pandemia și CNN-ul, exprimând astfel o determinare absentă la electoratul lui Joe Biden, care a votat cu precădere prin poștă și atunci contra Trump și nu pentru Joe Biden. Acest electorat trebuie satisfăcut de Donald Trump prin teza Ați învins, dar ați fost fraudați!, pe de o parte, și teza Nicio o concesie lui Joe Biden, care nu e un simplu concurent, ci un Dușman de moarte!

La început, acțiunea lui Donald Trump a avut slăbiciunea de a nu fi sprijinită de Republicani. Pe asta s-a bazat și Operațiunea faptului împlinit. Numai că republicanii, nu prea iubitori ai lui Donald Trump, și-au dat seama totuși că lepădarea de Donald Trump, în condițiile în care acesta aduce probe, i-ar putea costa electoral. Până la urmă, voturile pentru ei, ca senatori și deputați, au fost voturi venite de la electoratul lui Donald Trump.

Cum se va încheia bătălia?
Cea din 2000, s-a încheiat prin abandonarea de către Al Gore.
După opinia mea și acum se va întâmpla la fel. Cel care va abandona va fi Donald Trump. Nu înainte de a dovedi celor 71 de milioane de americani că s-a bătut până la ultima picătură de procedură!