Ion Cristoiu: Guvernul Florin Cîțu sau Meterhaneaua Măriei Sale, Klaus Iohannis

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

‘Ion Cristoiu scrie, în această dimineaţă pe blogul său un editorial în care face o comparaţie între un eveniment istoric petrecut la Iași şi Guvernul condus de Cîțu. Acesta consideră că, la fel ca în povestirea istorică, Klaus Iohannis își face o meterhanea. Redam, integral, editorialul publicat de Ion Cristoiu pe blogul său:

Septembrie 1679. Abatele Paul de Marenne, în drum spre Stambul, face un popas la Iași, la curtea lui Duca Vodă, domn al Moldovei închinate turcilor.
Abatele de Marenne, deși pretindea că merge la Stambul ca simplu abate, era un trimis secret al regelui Franței, Ludovic al XIV-lea, în vederea unor negocieri cu sultanul Mehmed al IV-lea.

Ducă Vodă de la finele secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea nu se deosebea cu nimic de președinții României de la finele secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea când vine vorba de Înalta Poartă a momentului. Dacă n-ar fi știut că abatele merge la Sultan cu o misiune secretă, Duca Vodă nici nu l-ar fi luat în seamă. Ce treabă avea el cu regele franțuz? Cum însă presupunea că abatele va avea intrare la Vizir și chiar la Sultan, Duca Vodă socotește că n-ar fi rău să se pună bine cu oaspetele, devenit rapid Înaltul Oaspete.

Cum se întâmpla de veacuri la români, în cinstea oaspetelui se dă o masă festivă:

„Miercurea, a doua zi, măria să îl roagă pe ava Paul să i‑o deie lui, poftind la curte, unde va sta de vorbă cu măria să şi va ospăta cu măria să, văzând şi cunoscând pe toţi boierii măriei sale şi ascultând şi meterhaneaua măriei sale, întocmită tot aşa de bine că a lui Mehmet, Sultan şi Padişah. După ce‑l va şti cu plăcere oaspete în al său scaun domnesc, atât cât va binevoi să steie, îi va da strajă care să‑l întovărăşească până la hotarul Dunării, spre împărăţie, unde ştie că i‑i drumul şi solia.”

Mihail Sadoveanu nu scapă prilejul de a descrie protocolul de la Curtea Domnească în astfel de împrejurări:

„Domnul pofti pe oaspeţi la masă. Aşezîndu‑se la locul de cinste, arătă abatelui scaun la stânga sa. Mitropolitul i se aşeză la dreapta. Logofătul cel mare Miron Costin fu rânduit lingă franţuz, ca să‑i deie lămuriri şi să‑l incinte cu vorbe meşteşugite, cercând a‑i pricepe din subînţelesuri solia tainică. Iar pater Guido, având încă o dată bucurie de vecinătatea mitropolitului, se fericea ca de‑o rânduire cerească şi că de‑o răsplată a muncilor şi a jertfelor sale în slujba Mielului lumii.

Era o sală împodobită c‑un mic iconostas şi cu trei candele în colţul răsăritului şi cu mărcile ţinuturilor Moldovei zugrăvite de jur împrejur pe păreţii albi. În dosul jilţului lui Vodă, unde se ţinea spătarul Ion Milescu, se afla încă o zugrăveală proaspătă a armelor lui Duca, pe scut rotund. Alte podoabe nu mai erau, afară de perdele de buhur roş la ferestre şi la uşă. Masa era însă toarte bine împodobită cu blide şi tacâmuri de argint. Lui de Marenne îi plăcură îndeosebi furcuţele cu doi colţi, – lucru nu prea obişnuit la prinţii timpului. Stolnicul începu a servi şi cuparul a drege, — ajutaţi de boierii lor de al doilea şi al treilea rang.

Între bucate, de Marenne regăsi cu plăcere sarmalele, care atât îi plăcuseră la gospodăria răzăşului Lăzărel. Vinul nu i se păru tot atât de bun.

Stolnicul punea înaintea lui Vodă vasul de argint, cu felul de mâncare rânduit, ridicând capacul, şi cu lingura lui gusta. În văzul tuturora. De asemeni cuparul, dregând, sorbea credinţa din cupa aurită şi pe urmă o aşeza înaintea stăpânului său. La cea dintâi cupă pe care Duca‑Vodă o înălţă la slăvitele lui buze, trăsni un săcăluş sub ferestre, cutremurând încăperea. De Marenne tresări şi boierii se veseliră în bărbi, privindu‑se cu coada ochiului.

Îndată după ce Vodă gustă din vin a treia oară, la al treilea rând de mâncări, alt zgomot porni, c‑o larmă amestecată de tunete şi fluiere.

Erau ţipete de disperare parcă ale unei dihănii, în care cineva dădea lovituri de buzdugan cu învierşunare. Fu rândul abatelui de Marenne să zâmbească, recunoscând faimoasa meterhane ţarigrădeană, cu tobe şi multe flaute.”

Momentul de excepție al ospățului de protocol, ceea ce azi ar corespunde Prânzului dat în cinstea Înaltului Oaspete, rămâne intervenția meterhanelei.
Dicționarul explicativ al explicativ al limbii române definește astfel meterhaneaua:

„Meterhaneá și (maĭ vechĭ) mehterhaneá f., pl. ele (turc. mehter-hane, compus ca și cafenea, cherhana, salhana, tarapana. V. mehter). Vechĭ. Fanfară turcească (compusă din surle, trâmbiţe, fluĭere, tumbelechĭurĭ, daĭrale, tobe și talgere, care cânta la paradele domneștĭ. ”

Potrivit călătorilor prin Imperiul Otoman, meterhaneaua surprindea, dacă nu chiar speria, prin larma căreia îi dădea naștere, nu numai ca intensitate, dar și că specific.

Suntem în anul de grație 2021, februarie.
Presupunând că prin România ar trece, de data asta spre Paris sau spre Berlin, un Înalt Oaspete precum pe vremea Ducăi Vodă spre Stambul, deși avem președinte și nu domnitor, saloane și nu ospătării, Administrație prezidențială și nu Curte Domnească, la fel ca odinioară abatele Paul de Marenne, călătorul ar tresări la auzul meterhanelei. O meterhanea care aparține lui Klaus Iohannis și cu care acesta, asemenea lui Duca Vodă, se mândreşte:
Guvernul Florin Cîțu.

De la investirea Guvernului Florin Cîțu, în 23 decembrie 2020, dinspre Palatul Victoriei nu se aud decât surle, trâmbiţe, tobe și talgere, dairale, într-un cuvânt larma menită a acoperi realitatea statului de degeaba.
O larmă asurzitoare, amintind de cea făcută de meterhanea.

Guvernul PNL-USRPLUS și UDMR e Guvernul Meu al lui Klaus Iohannis.
Klaus Iohannis poate se poate mândri, ca și Duca Vodă, cu meterhaneaua sa.