Actualitate

Ion Cristoiu: „Guvernul Orban – O lună de compromitere gravă a Schimbării”

Publicat: 09 dec. 2019

Pe 4 noiembrie 2019, taman în prima zi a săptămînii dinaintea primului tur, a fost investit Guvernul PNL Ludovic Orban. A trecut mai mult de o lună de la acest moment. S-ar fi cuvenit ca Presa liberă și cu precădere independentă să întocmească un bilanț.

Firește, întreprinderea nu e deloc ușoară. Guvernul Ludovic Orban a funcționat în atmosfera aparte, creată de bătălia pentru prezidențiale.

Deși rezultatul se știa cu mult înaintea primului tur, din vara lui 2018, cînd Klaus Iohannis și-a anunțat, în chip surprinzător, candidatura, mai ales în privința scorurilor înregistrate de candidați la primul tur a existat o anume tensiune.

Tensiunea dinaintea primului tur s-a continuat între cele două tururi, produsă de întrebările privind prezența la vot și diferența de scor la care Klaus Iohannis va obține victoria împotriva PSD. După al doilea tur, Guvernul Orban a rămas mai departe în afara atenției tipice Presei din cauza întîmplărilor din PSD. Cu toate acestea un bilanț al Guvernării Orban se impunea. De ce nu s-a făcut?

O mare parte a Presei, mai precis cea constituită în Cartelul Pro Iohannis, a fost mituită de PNL în prealabil. Deși Președintele navea nevoie de publicitate electorală prin site-uri, ziare și televiziuni de știri, totuși PNL a plătit zdravăn unei mari părți a presei – de regulă pro- PSD, care a luat bani și de la PSD, firește, – spații de publicitate în favoarea candidatului Klaus Iohannis. Din informațiile pe care le am, s-a procedat la supraevaluarea spațiului publicitar și mai ales la mituirea personală a unor lideri de opinie deținători de emisiuni la televiziunile de știri.

De fapt, campania electorală a lui Klaus Iohannis a reprezentat pretextul pentru ca o mare parte a Presei să se dedea după alegeri Cultului Personalității lui Klaus Iohannis (ca ăl mai Conducător din Istoria României) și al lui Carmen Iohannis (drept cea mai Răvășitoare femeie din Istoria Omenirii, de la Cleopatra încoace), și trecerii cu vederea a poticnelilor din activitatea Guvernului Orban. Așa se explică faptul că, în divorț cu misiunea Presei, cea de supraveghere a Puterii, site-uri, televiziuni de știri, membre ale Cartelului, s-au ocupat cu pisarea zilnică a PSD, deși partidul e în Opoziție, ocolind cu dibăcie, chiar și la nivel de informație pur și simplu, gafele Guvernului Orban. Așa se explică și absența încercărilor de a întocmi un minim bilanț al Guvernării Orban.

Un bilanț la o lună de la investire trebuie să țină cont de imaginea cu care a venit Guvernul Orban la Palatul Victoria, după Guvernarea Dăncilă.

Altfel spus, pe lîngă criteriile absolut necesare cînd vine vorba de a judeca un Guvern, ținînd de buna administrare a țării, în bilanțul de o lună trebuie să ținem cont de așteptările electoratului față de noua guvernare.

Deși investit în viteză în urma unor manevre evident dubioase ale Generalilor din instituțiile de forță, Guvernul Orban s-a prezentat ca un Guvern venit pentru a sta la Putere patru ani, decis să transpună în practică Programul PNL.

Înaintea investirii, Klaus Iohannis a vorbit de un Guvern de tranziție. Un Guvern care, în interbelic, s-ar fi numit, de alegeri. Altfel spus, un Guvern cu un mandat limitat la organizarea alegerilor prezidențiale, locale și parlamentare și, evident, la administrarea curentă a țării. Ipostaza de Guvern de tranziție a fost folosită ca argument și de formațiunile care s-au implicat în investirea Guvernului Orban. Deși prin constituirea noului Guvern nu i se puteau limita prerogativele, așa cum menționa Kelemen Hunor într-un interviu la Gîndurile lui Cristoiu, era de la sine înțeles că Guvernul PNL, minoritar fiind, va evita ambițiile unui Guvern rezultat din alegeri și, prin urmare, pus pe concretizarea unui Program de-a lungul a patru ani. Așa credea toată lumea.

Că știindu-și condiția de Guvern minoritar, fără un Acord de sprijin în Parlament din partea altor formațiuni, și de Guvern doar pînă la Parlamentarele din 2020, anticipate sau nu, Guvernul Orban se va anunța ca lipsit de ambiții politice mari.

La această credință a contribuit și alcătuirea Guvernului. În multe funcții de miniștri, au fost puși oameni de mîna a doua ai PNL. Părea că PNL, conștient de caracterul trecător al Guvernului, nu vrea să-și compromită liderii, nu vrea să-și arunce în joc adevărații titulari.

La Finanțe, de exemplu, cînd se discuta cine va veni, țin minte că mulți realizatori de emisiuni tv, se rugau să fie adus Florin Cîțu, personaj halucinant, greu de conceput chiar și de Gogol. Ar fi mană cerească pentru noi veșnic agitatul Florin Cîțu – ziceau moderatorii-, dar n-avem noi norocul ăsta. Spre surprinderea jurnaliștilor, tocmai Florin Cîțu a fost pus.

La Educație a venit o persoană din categoria celor despre care jurnaliștii spun că e nedusă la presă. Monica Anisei, pentru că despre ea e vorba, incapabilă să tacă și să facă, a reușit într-o lună să compromită postul de ministru al Educației la proporții neatinse pînă acum de nici un ministru post-decembrist. Dătătoare neobosită din gură e și Violeta Alexandru, de la Ministerul Muncii, plantată aici personal de Ludovic Orban, evident Protector al distinsei. Prin inițiativele sale nesăbuite, prin sporovăiala mediatică fără contenire, urmare a sindromului de starletă, Violeta Alexandru a reușit să producă pagube imense Guvernării PNL.

Dacă adăugăm celor două pe Raluca Turcan, și ea pe cît de lipsită de căluș la gură pe atît de lipsită de portofoliu, obsesiei lui Ludovic Orban de a fi prezent oricînd, oriunde și oricum, avem imaginea unui Guvern preocupat bolnăvicios de publicitate, în dauna efortului tăcut de minimă administrare a țării.

Dar românii nu așteaptă de la Guvernul Orban doar minima administrare a țării.

Românii așteaptă transpunerea în practică a Schimbării.

Asta pentru că Guvernul Orban e raportat de români la marile ambiții asumate fățiș de premier după investire, ambiții de Guvern deținător prin alegeri a unei majorități zdrobitoare în Parlament. investire, în contrast cu sprijinul parlamentar.

Refuzînd modestia de a se prezenta drept Guvern de tranziție Guvernul Orban s-a pretins și se pretinde:

1) Guvern întruchipînd schimbarea radicală, spectaculoasă, după șapte ani de Guvernare PSD.

2) Guvern net opus politicii duse pînă acum de PSD în planul integrității morale, Guvern întemeiat pe principiul un alt fel de politică.

3) Guvern de Dreapta, menit a pune capăt politicii de tip populist practicate în ultimii ani de PSD.

Nenorocirea Guvernului Orban stă tocmai în raportarea la aceste așteptări uriașe, induse românilor tocmai de ambițiile nefirești ale lui Ludovic Orban.

Prin raportare la așteptările supradimensionate ale românilor, bilanțul Guvernului Orban e catastrofal.

De la investire și pînă acum, Guvernul Orban n-a făcut nimic pentru a răspunde uriașelor așteptări.

Practic, Guvernul Orban nu se deosebește de Guvernul Dăncilă. De la măsurile luate pe picior, negîndite, contradictorii, pînă la cultivarea clientelei politice.

Guvernul Orban continuă să treacă drept Guvernul PNL.

Dacă nu vor fi anticipate, stînd la Putere un an de zile, el riscă să compromită nu numai PNL, dar și Schimbarea.



loading...

Adauga un comentariu