Ion Cristoiu: Mareșalul Ion Antonescu: „Vreau să fac în faţa Catedralei din Chişinău un Osuar, pentru toţi eroii căzuţi în lupta pentru această provincie”

Stenograma Ședinței Consiliului de Miniștri din 17 septembrie 1941, ședință condusă de Mareșalul Ion Antonescu, întors de pre front, e un nou prilej de a reaminti ceea ce tot spun celor întîlniți pentru alte motive decît Istoria: ocupați cu Războiul Sfînt, am neglijat un domeniu în care Mareșalul a fost poate mai bun decît în cel al Conflagrației: administrarea țării. În ședință, Mareșalul pune în discuție proiecte de reconstrucție a Chișinăului de măreția celor asumate de Nicolae Ceaușescu pentru București, denunțate de nostalgici ai tîrgului oriental (din poze, desigur, pentru că în realitate și nostalgicii își doresc să umble printr-un București modern, european, și nu printr-o variantă de machetă a Istanbulului în partea sa de Bazar). În cazul Chișinăului, de exemplu, Mareșalul schițează Proiectul unei reconstrucții mărețe, pentru viitorime. Că acest Proiect n-a fost transpus în viață, deoarece peste doar un an vine Lovitura de destin numită Stalingrad e o altă poveste. Proiectul Mareșalului merită însă consemnat. La această primă ședință de după Trecerea Prutului condusă de Ion Antonescu sînt invitați general C. Voiculescu, guvernatorul militar al Basarabiei între 1 august 1941-aprilie 1943 și general Corneliu Calotescu, guvernatorul Bucovinei între 5 septembrie 1941 și 13 aprilie 1943. De reamintit că Mareșalul paria pe guvernatorii militari ai Basarabiei și Bucovinei, aproape impunîndu-i cu forța guvernului de la București, condus în absența sa de guralivul Mihai Antonescu. La ședință se discută cu prioritatea reconstrucția teritoriilor proaspăt recucerite. În prelungirea unei dări de seamă a lui Constantin Voiculescu despre refacerea Chișinăului, Ion Antonescu intervine prompt, în stilu-i specific:

„Mareşal I. Antonescu: N-am terminat cu lucrările publice.
D-ta ai, cu dl ministru Buşilă, chestiunea refacerii oraşelor. Este o chestiune de ordin tehnic şi Serviciul Tehnic aparţine Ministerului Lucrărilor Publice. În al doilea rînd, ai pus chestiunea comunicaţiilor. (…)

RomaniaTV

Ora de vară 2025. Anunţul de la Bruxelles care dă peste cap fusul orar. Ce se întâmplă cu schimbarea orei în weekend

Observatornews.ro

O ucraineancă a fugit de război şi-i face fericiţi pe români. Alyna şi-a transformat pasiunea în afacere: "Oamenilor le place ideea"

Tîrgurile şi oraşele basarabene n-aveau un aspect românesc. Noi trebuie să le facem să apară acum ca oraşe româneşti. Din acest punct de vedere, întîi, trebuie să le dăm aer. Pînă acum ele n-aveau aer, cu toate că unele oraşe aveau străzi largi. De aceea, trebuie făcute pieţe largi. Să profităm de faptul că au fost distruse casele de acolo şi să facem comasări de proprietăţi şi să dăm spaţii mari fiecărui locuitor. Casele să se facă în stil moldovenesc, în afară de prăvălii şi de localurile autorităţilor, pentru care trebuie ca o comisiune tehnică, împreună cu arhitecţi specialişti şi cu toţi cei de resort din Ministerul Lucrărilor Publice să pornească o activitate de reconstrucţie.

Nu trebuie să alerge g-ralul Voiculescu în această privinţă. Prin urmare, să nu caute d-sa arhitecţii. Să se facă studiile necesare. Am dat indicaţii în această privinţă, pentru că vreau să fac în faţa Catedralei din Chişinău un Osuar, pentru toţi eroii căzuţi în lupta pentru această provincie. Lucrarea va fi făcută în faţa Catedralei, după un plan pentru care am dat numai indicaţiuni generale. N-am intrat în detalii, pentru că nu sînt artist şi nici n-am studii urbanistice. Trebuie să fie trimişi acolo urbaniştii şi arhitecţii specializaţi, care să soluţioneze această problemă.

Pe urmă trebuiesc soluţionate şi toate celelalte chestiuni care se pun în legătură cu aceste oraşe: apă, electricitate, instalarea de fabrici, grădini publice.
Toate acestea sînt o serie de probleme care trebuie să fie studiate amănunţit, după topografia locului şi după necesităţile actuale şi viitoare ale oraşului. (…)

Noi vom face o piaţă foarte mare în mijlocul oraşului, în jurul Catedralei, o piaţă enormă, deschizînd în felul acesta Catedralei o mare vedere înspre apă. În jurul acestei pieţe enorme, care va fi şi grădina publică, se vor face construcţii administrative şi, absolut, toate prăvăliile. Construcţiile acestea administrative trebuie astfel făcute încît la etajul II şi III să fie autorităţile, iar jos să fie prăvăliile, care să producă venituri. Celelalte case ale autorităţilor se strîng de la periferie în spatele acestor străzi largi şi spaţioase. Prin acest mijloc oraşul se va restrînge. (…)”

De remarcat, fie și la o simplă privire, ambiția marilor cosnstrucții, menite a da aer orașelor, semn al unei acute conștiințe a istoriei. Cine umblă la Geografie, precum Ion Antonescu și Nicolae Ceaușescu o face din credința că umblă la Istoriei, punînd-o să scrie despre marile prefaceri. Spre deosebire de Mihai Antonescu, mai degrabă moderator de dezbatere decît premier, Mareșalul nu angajează dialoguri cu miniștrii, nu-i consultă, nu supune viziunea sa ronțăielii lor. Așa cum se vede de aici el dă ordine. Ceilalți au venit pe lume numai pentru a-i îndeplini indicațiile.

Nu în ultimul rînd, momentul cu Planurile de reconstrucție a Chișinăului sporesc melancolia celor care înțeleg din Istorie că, la fel ca în viață, Omul propune, Dumnezeu dispune. În septembrie 1941 Mareșalul făcea planuri pe cel puțin un deceniu. Cei din jurul mesei erau convinși că ele se vor îndeplini. De unde să știe Mareșalul că peste un an Dumnezeu va pune la cale Lovitura de destin de la Stalingrad?!