Ion Cristoiu: Prin decizia de retragere din Afganistan, Joe Biden s-a dezvăluit nu numai ca un bărbat brav, curajos, dar și ca un demn continuator al Revoluție începute de Donald Trump sub titlul America First

Jurnalistul Ion Cristoiu scrie în această dimineață pe propriul blog despre conferința de presă susținută de președintele Joe Biden. Jurnalistul consideră că apariția în spațiul public a președintelui american reprezintă o dovadă de curaj. Redăm, integral, editorialul publicat de jurnalistul Ion Cristoiu:

Rar am văzut până acum o intervenție publică a unui președinte American mai prost primită de liderii de opinie și de liderii politici din afara SUA că discursul președintelui Joe Biden despre situația din Afganistan, luni, 16 august 2021. Proasta primire a acestui discurs își are cauza principală în revoltă față de decizia lui Biden de a retrage trupele americane din Afganistan. Dacă americanii ar fi rămas mai departe – s-a spus – talibanii n-ar fi cucerit atât de ușor țara și afganii ar fi beneficiat de democrație, de stat de drept, de confortul civilizației. Sub acest semn, multă lume se aștepta ca Joe Biden să-și pună cenușă în cap și, cerându-şi iertare poporului american, să anunțe că SUA vor reveni în forță în Afganistan cu mulți mai mulți militari și mult mai mult echipament. Dând peste cap așteptările multora, Joe Biden și-a apărat corect și chiar brav decizia de retragere a trupelor. Că a fost o decizie corectă, Joe Biden a argumentat invocând prăbușirea în doar 10 zile a unui regim clădit timp de 20 de ani. În zece zile, a dispărut ca și cum n-ar fi fost:

Stirile PROTV

Boala cu mortalitate de aproape 15%, care se transmite prin aer. „Simptomele seamănă în primele zile cu gripa”

RomaniaTV

Zi decisivă! Românii ar putea vota direct in turul II, între Lasconi şi Georgescu. Înalta Curte judecă contestaţia la decizia CCR de anulare a alegerilor prezidenţiale

„Deci, ce s-a întâmplat? Liderii politici din Afganistan s-au dat bătuți și au părăsit țara, Armata afgană s-a prăbușit, uneori chiar și fără să încerce să lupte. /…./ evenimentele din ultima săptămână au subliniat că orice nouă prezență militară americană în Afganistan, acum, a fost decizia corectă. Soldații americani nu pot și nu ar trebui să lupte într-un război și să moară într-un război pe care forțele afgane nu vor să-l poarte nici pentru ei. Am cheltuit peste o mie de miliarde de dolari, am antrenat și echipat forțele militare afgane, respectiv peste 300.000 de soldați incredibil de bine echipați. O forță mai mare ca dimensiune decât forțele militare ale multor state aliate nouă. Le-am dat fiecare instrument de care aveau nevoie. Le-am plătit salariile, le-am furnizat mentenanță pentru forțele lor aeriene, ceva ce talibanii nu au. Talibanii nu dispun de forțe aeriene. Le-am asigurat sprijin aerian, le-am dat fiecare șansă de a-și făuri propriul viitor. Ceea ce nu le-am putut da a fost dorința de a lupta pentru acel viitor. Există unii bărbați foarte bravi și capabili din cadrul forțelor afgane speciale și soldați. Însă dacă Afganistanul nu este capabil să coaguleze niciun fel de rezistență împotriva talibanilor nici măcar acum, nu există nicio șansă peste un an, cinci sau 20 de ani. Prezența acolo a soldaților americani nu ar fi făcut nicio diferență. Așadar, cred cu toată puterea că este greșit să ordoni soldaților americani să intervină în Afganistan când propriile lor forțe nu vor face acest lucru. Liderii politici din Afganistan nu au putut să se reunească pentru binele poporului, nu au putut să negocieze pentru viitorul țării când zarurile erau aruncate. Nu ar fi făcut acest lucru atâta timp cât soldații americani erau în Afganistan, mergând pe frontul de luptă în locul lor. Iar celor doi mari competitori strategici, China și Rusia, nu le-ar fi plăcut nimic mai mult decât ca SUA să continue să canalizeze miliarde de dolari și resurse pe termen nedefinit în Afganistan. Când l-am primit pe președintele Ghani și pe directorul Abdullah Abdullah la Casa Albă în luna iunie și, din nou când am vorbit prin telefon cu Ghani în luna iulie, am avut conversații foarte directe. Am vorbit despre cum Afganistanul trebuie să se pregătească să lupte în războiul său civil după retragerea forțelor americane, despre eradicarea corupției din guvern, astfel încât guvernul să funcționeze pentru poporul afgan. Am vorbit pe larg despre nevoia liderilor afgani de a se uni la nivel politic. Nu au reulit să facă nimic din aceste lucruri. I-am încurajat să se implice în diplomație, să încerce un acord politic cu talibanii. Acest sfat a fost refuzat pur și simplu. Dl Ghani a insistat că forțele afgane vor lupta, însă, în mod evident, s-a înșelat. Așadar, m-am aflat din nou în situația de a-i întreba pe cei care susțineau că ar trebui să rămânem. Câte alte generații de fiice și fii de americani ați vrea ca eu să trimit să lupte în războiul civil din Afganistan când trupele afgane nu ar fi luptat. Câte alte vieți, vieți americane, merită. Câte alte pietre funerare în Cimitirul Național? Răspunsul meu e clar: Eu nu voi repeta greșelile pe care noi le-am făcut în trecut. Greșeli făcute în luptă pe termen nelimitat, în conflicte care nu sunt în interesele naționale ale SUA, de a insista într-un război civil dintr-o țară străină, de a încerca refacerea unei țări prin trimiterea la nesfârşit de forțe americane. Acestea sunt greșeli pe care nu putem să le repetăm pentru că avem interese semnificative în lume și nu ne putem permite să le ignorăm.”

E un argument puternic și n-ar fi stricat dacă din toată tărășenia Joe Biden ar fi tras o concluzie amară, apelând la zicala cu baba pe care unii se trudesc s-o treacă strada, deși ea nu vrea.

Comentatorii acestui discurs, chiar și cei – puțini – favorabili, au trecut cu vederea o dezvăluire esențială. Deși Acordul de la Doha, din 29 februarie 2020, dintre America și Talibani, confirmat de o Declarație comună dintre Republica Islamică Afganistan și Statele Unite ale Americii pentru aducerea păcii în Afganistan, stabilea clar începerea de convorbiri între regim și talibani astfel încât să se ajungă la un Guvern de tranziție din care să facă parte și talibanii, președintele Ghani a refuzat ulterior să îndeplinească această condiție. Nu știm cum a justificat președintele Ashraf Ghani, cel care a fugit pur și simplu din țară la intrarea talibanilor în Kabul. Știm însă din sezonul 8 al serialului Homeland (pe care m-am apucat să-l revăd dându-mi seama că abordează printr-o operă de ficțiune dificultățile unui acord cu talibanii și nu din cauza talibanilor, ci a regimului azi prăbușit) că vicepreședintele din serial, Abdul Qadir G’ulom, face tot ce-i stă în putință pentru compromite Acordul zicând că Ne vom bate ca leii dacă vor pleca americanii. Cum s-au bătut ca leii știm din cucerirea Afganistanului în doar 10 zile de către talibani!

Însă, după opinia mea, principalul argument în favoarea deciziei a fost amintit doar în treacăt de Joe Biden. Și anume că a luat sfârşit intervenționismul american în alte locuri din lume, în postura de jandarm mondial. Nu trebuie să uităm că retragerea din Afganistan a fost decisă de Donald Trump. Că până în mai 2021, se cerea transpunerea Acordului dintre SUA și talibani din 29 februarie 2020, al cărui titlu pare inspirat din O mie și una de nopți:
„Acord pentru aducerea păcii în Afganistan între Emiratul Islamic din Afganistan, care nu este recunoscut de Statele Unite ca stat și este cunoscut sub numele de talibani și Statele Unite ale Americii.
29 februarie 2020 care corespunde cu Rajab 5, 1441 în calendarul lunar Hijri și Hoot 10, 1398 în calendarul solar Hijri”

În mai multe comentarii publicate pe cristoiublog.ro încă din 2016, când Donald Trump nu fusese nici măcar nominalizat drept candidat al Republicanilor, am invocat cartea sa de referință din 2015 Crippled America. How to Make America Great. Mulți au fost atenți doar la partea a doua a titlului, formulat de parcă ar fi fost dat unei cărți de un naționalist din orice țară a lumii care-și propune să facă din nou țara sa mare. Adevărul cărții e însă prima parte: America oloagă.

Donald Trump scrie că America e oloagă (dezastrul lucrărilor publice, de exemplu), deoarece ea cheltuie sume uriașe pentru a asigura protecția unor țări precum Germania, Coreea de Sud, Arabia Saudită, Japonia. Și în timp ce America le apără, respectivele și-au dezvoltat economii care concurează economia americană. Și o concurează cu succes, deoarece banii pe care ar trebui să-i dea propriei apărări sunt investiți în economia națională. Întâmplările din Afganistan confirmă strălucit teza sa potrivit căreia America a risipit trilioane de dolari pentru a apăra în Afganistan un regim de proprii cetățeni. Care regim în loc să se apere singur a vârât banii Americii în palate, conturi peste hotare, trai de lux. Prin America First, Donald Trump a înțeles Pe primul loc interesul Americii.

Și în lumea de azi, multipolară, cu o Chină care câştiga pe frontul economic, America First înseamnă renunțarea la costisitorul rol de jandarm mondial în favoarea necesarului rol de constructor al propriei țări. Cheia dialogului angajat cu talibanii de către Donald Trump, încheiat cu un Acord istoric aici stă:
În curmarea uriașei risipe de bani în protejarea unui regim care nu se putea apăra singur.

Joe Biden e un brav continuator al acestei Revoluții produse de Trump în politica Americii. De aceea America se va retrage și din Irak.
Atât în cazul Afganistanului, cât și al Irakului s-a concluzionat că America nu-și poate permite să cheltuie bani pentru a apăra un regim care nu se poate apăra și singur.
Nu e greu de presupus că acest lucru se va întâmpla și cu țările care nu se vor apăra singure, pariind pe protecția Americii.

Decizia lui Joe Biden ne arată că Revoluția produsă de Donald Trump n-a fost rezultatul unei nebunii, ci a unei cerințe profunde a Americii.
Evitând fanteziile lui Donald Trump, seriosul Joe Biden continuă ceea ce a făcut Donald Trump.
Și faptul că și-a asumat critica devastatoare când a decis retragerea din Afganistan ne arată că Joe Biden e un bărbat brav, puternic, altul decât cel pe care încercau să-l schițeze adversarii.
Decizia e a unui bărbat curajos și nu a unui bărbat nevolnic.