Ion Cristoiu: „Războiul Gunoiului depăşeşte cu mult conflictul dintre Clotilde Armand şi Romprest. El este în realitate războiul dintre capitalism şi bolşevism”

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că, în realitate, Războiul Gunoiului din Sectorul 1 al Capitalei dintre primarul Clotilde Armand şi Romprest este un război dintre capitalism şi bolşevism.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

“Scandalul Gunoiului de la Sectorul 1, avînd-o în rolul principal pe Clotilde Armand, a fost privit de mulţi ca un caz singular, ivit exclusiv din dezechilibrele care definesc personalitatea spectaculoasei vedete a USRPLUS.

Sprijinul dat de Dan Barna, acest o apă şi-un pămînt a politicii româneşti, a trecut tot pentru mulţi ca un gest impus de pragmatismul politic. Deşi Clotilde Armand are ambiţii care depăşesc simpla condiţie de primar, într-o primă etapă ea urmărind şefia USRPLUS, de unde se poate sări uşor la condiţia de candidat la prezidenţiale, Dan Barna şi alţi lideri USRPLUS ar fi ţinut cont de riscurile de a pierde electoratul de pe Facebook al formaţiunii. Eu nu cred însă că sprijinul public dat celei căreia Mafia îi dezumflă roţile maşinii îşi are cauza numai în realismul politic. Asta deoarece războiul lui Clotilde Armand cu Romprest nu e singular pe harta administraţiei locale aflate în mîinile USRPLUS. Mai toţi primarii USRPLUS se definesc pe lîngă încuierea pe dinăuntru în primării, pentru a putea bea în linişte o cafea cu amicii, prin contestarea contractelor semnate de primarii dinainte şi în general prin contestarea de tip extremist a tot ce-au făcut antecesorii.

Într-un interviu acordat pentru televiziunea Aleph News, binecunoscuta judecătoare de litigii comerciale Mădălina Afrăsinie mi-a spus că marea majoritate a proceselor comerciale de la Curtea de Apel Bucureşti sînt între primării şi diferite firme private, cele mai multe din domeniul serviciilor. La Curtea de Apel Bucureşti se judecă multe litigii şi între firme şi primării din ţară. Explicaţia e simplă:

Majoritatea companiilor din ţară au sediul în Bucureşti.

E vorba, aşadar, de un fenomen ivit şi amplificat după alegerile din 27 septembrie 2020.

Principala cauză stă în schimbările radicale de la unele primării din Bucureşti şi din ţară. Locul primarilor din PNL şi PSD l-au luat primarii din USRPLUS. Primarii anteriori au încheiat contracte cu firmele de servicii, contracte care au funcţionat pînă acum ani întregi sau chiar, ca în cazul Romprest de peste un deceniu. Asta deoarece nici un primar din partidele mari, tradiţionale, ale României postdecembriste nu şi-a permis să nu respecte contractele semnate de primarul dinainte. E greu de spus dacă în toate cazurile aceste contracte au fost încheiate corect. Şi cînd spun asta nu mă refer la condiţiile juridice ale înţelegerii, ci la interesul cetăţenilor dintr-o localitate sau dintr-un sector de a nu fi risipiţi banii daţi de ei primăriilor prin taxe şi impozite. Sigur e că şi în cazul în care a fost convins că înţelegerea a fost în defavoarea primăriei, noul primar nu şi-a putut permite să nu mai onoreze contractul. În cel mai rău caz el a folosit calea simplă, stipulată de capitalism, a acţiunii în Justiţie. Are loc un proces comercial. Pînă la sentinţă primarul e obligat să respecte contractul, aşa cum firma care a contractat serviciile respective trebuie să respecte contractul.

E vorba aici nu de o simplă chestiune de bătălie politică.

E vorba de esenţa capitalismului.

E vorba de esenţa economiei de piaţă.

Esenţa capitalismului o reprezintă respectarea contractului cîtă vreme el nu a fost declarat nul de o sentinţă judecătorească definitivă. Deosebirea dintre capitalism şi socialism tocmai în asta constă. Şi anume că în timp ce în socialism are prioritate voinţa politică şi prin urmare orice schimbare în plan politic poate duce la schimbări în derularea unui contract, în capitalism prioritatea aparţine voinţei economice. Un contract, odată semnat, şi care n-a fost contestat în Justiţie, indiferent de cît de prost a fost făcut pentru una dintre părţi trebuie respectat cu sfinţenie de ambele părţi. Se înţelege uşor din aceasta că unul dintre cele mai mari pericole pentru capitalismul românesc, pentru economia noastră de piaţă, încă pusă sub semnul întrebării de mentalităţile bolşevice, îl reprezintă posibilitatea ca un nou primar să decidă pur şi simplu că un contract nu mai trebuie respectat. Fireşte, unele contracte încheiate de fostul primar pot fi cu multe probleme din punctul de vedere al corectitudinii. Nu excludem nici posibilitatea ca un contract între fostul primar şi o firmă prestatoare de servicii să ascundă afaceri suspecte. Dar în clipa în care el a fost semnat şi a început să se deruleze, nici o forţă politică nu poate decide, indiferent de argumentele invocate, că respectivul contract nu mai poate fi respectat. Aşadar indiferent de motive, ţinînd cont de esenţa economiei de piaţă, un nou primar nu poate decide cu de la sine putere că un contract semnat de primarul anterior, aflat în curs de desfăşurare, poate fi aruncat la coş. De regulă în postdecembrism această lege fundamentală a capitalismului – respectarea contractului semnat de două părţi – a fost respectată de toate regimurile politice şi de toate administraţiile locale.

De ce au apărut după alegerile din 27 septembrie 2020 atîtea litigii comerciale între primari şi firmele prestatoare de servicii?

Răspunsul e simplu.

Multe primării din Bucureşti şi din ţară au încăput pe mîna primarilor USRPLUS. În postdecembrism această formaţiune se defineşte printr-un sectarism tipic partidelor de extremă stîngă sau dreaptă. Ceea ce s-a numit Politica Răngii – după unealta folosită de ministrul USRPLUS Drulă pe post de periuţă de dinţi- defineşte întreaga politică a formaţiunii conduse de Dan Barna. Dînd curs unei idealizări din partea tinerei generaţii a politicii autoritariste, a demnitarilor care nu se încurcă în chichiţe democratice, în respectarea legii, ci pun mîna pe rangă pentru a şi concretiza programul politic, demnitarii şi primarii USRPLUS consideră un obstacol obositor statul de drept, normele democratice în calea transpunerii în viaţă a idealurile revoluţionare. Idealuri împărtăşite de Poporul din Bula de pe Facebook, unde domneşte legea celui mai tare în prostii spuse cu ochii deschişi. Sub acest semn, primarii din USRPLUS au considerat contractele semnate de primari anteriori ca fiind nule şi neavenite pentru ei, aleşi prin likeuri şi postări aplaudace. Astfel că mulţi au contestat în instanţă contractele semnate de primarii anteriori. Alţii au declarat că nu respectă contractele respective. Printre aceştia se numără şi deja celebra Clotilde Armand. Nu mă pot pronunţa dacă înţelegerea realizată de liberalul Andrei Chiliman pe vremea cînd era primar la sectorul unu a fost sau nu în favoarea Romprest. Sigur e că de mai mult de un deceniu acest contract se derulează, că el s-a derulat şi timp de mai multe luni de la alegerile din 27 septembrie 2020, pînă într-o dimineaţă cînd, sculată cu faţa la cearşaf, lidera USRPLUS a decis să nu mai respecte contractul. Ar fi fost normal să se adreseze Justiţiei. Pentru ea, pentru toţi liderii USRPLUS, singura Justiţie care contează e cea de pe facebook, unde toţi duşmanii sînt decapitaţi, iar toţi amicii pupaţi.

Nu pot face nici o profeţie în legătură cu deznodămîntul conflictului.

Sigur e însă că o victorie a USRPLUS-istei Clotilde Armand ar fi un îndemn pentru toţi demnitarii şi primarii acestei formaţiuni de a înlocui ordinea de drept cu dezordinea de tip revoluţionar. Războiul Gunoiului depăşeşte cu mult conflictul dintre Clotilde Armand şi Romprest. El este în realitate războiul dintre capitalism şi bolşevism.”