Ion Cristoiu: ,,Un chibiț politic pătimaș : Românul”

„Din ziua cînd Republica se va întemeia și la fii ginții latine de la Dunăre, poporul suveran nu va mai plăti nici un bir, și fiecare patriot republican, pe lîngă toate cîștigurile indirecte ce-o putea avea din această onorabilă profesie liberă, va mai primi de la Stat și cîte 500 lei noi pe lună, plătiți înainte fără nici o reținere.” ( I.L. Caragiale, Situația se clarifică…, Bobîrnacul, 13 martie 1879).

Nu e prea greu de dibuit în aceste rînduri publicistice discursul din pat al lui Conu Leonida din celebra piesă a lui Caragiale, Conu Leonida față cu reacțiunea:

„EFIMIȚA: Adică, zău, bobocule, de! eu, cu mintea ca de femeie, pardon să te-ntreb și eu un lucru: ce procopseală ar fi și cu republica?

LEONIDA (minunat de-așa întrebare): Ei! bravos! ș-asta-i bună! Cum, ce procopseală? Vezi asta-i vorba: cap ai, minte ce-ți mai trebuie? Apoi, închipuiește-ți dumneata numai un condei, stăi să-ți spui: mai întîi și-întîi că dacă e republică, nu mai plătește niminea bir…

RomaniaTV

Bombă în showbiz! Botezatu și-a făcut iubită cu 40 de ani mai mică decât el. Nicolle e model și are 18 ani: Am educat-o bine

Observatornews.ro

ANM a actualizat prognoza meteo pentru următoarele patru săptămâni. Vremea în România până pe 31 martie

EFIMIȚA: Zău?

LEONIDA: Zău… Al doilea că fieștecare cetățean ia cîte o leafă lună pe lună, toți într-o egalitate.

EFIMIȚA: Parol?

LEONIDA: Parol… Par egzamplu, eu…

EFIMIȚA: Pe lîngă pensie?

LEONIDA: Vezi bine; pensia e bașca, o am după legea veche, e dreptul meu; mai ales cînd e republică, dreptul e sfînt: republica este garanțiunea tuturor drepturilor.

EFIMIȚA (cu toată aprobarea): Așa da.”

Articolul a fost publicat în 13 martie 1879. Conu Leonida față cu reacțiunea a apărut în 1880. L-a plagiat Caragiale prozatorul pe Caragiale publicistul? Sau articolul a fost scris în timp ce era concepută piesa Conu Leonida? Indiferent de răspuns, întîlnim aici un adevăr semnalat de publicistul Ion Vinea în articolul Cincacentenarul lui Theophile Gautier din Contimporanul, 4 noiembrie 1922:

„Ziaristica absorbi în vrafuri inepuizabile talentul care s-ar fi putut concentra în cîteva volume de pur poem și de mare literatură. Gautier a fost epuizat de două îndeletniciri cari nu pot fi duse împreună, fiindcă mistuie, cu flăcări diferite, aceeași comoară.”

După cum exact observa, la Note, Elena Zaharia-Filipaș, „destinului de «risipitor» al zestrei literare în «vrafuri inepuizabile» de articole de gazetă” nu i s-a putut sustrage nici Ion Vinea”.

Căutînd citatul din Conu Leonida, dau peste un alt fragment din cuvîntările lui Conu Leonida:

„LEONIDA: Hehei! unul e Galibardi: om, o dată și jumătate! (cu mîndrie și siguranță) Ei! giantă latină, domnule, n-ai ce-i mai zice. De ce a băgat el în răcori, gîndești, pe toți împărații și pe Papa de la Roma?

EFIMIȚA (mirată): Și pe Papa de la Roma? Auzi, soro?

LEONIDA: Ba încă ce! i-a tras un tighel, de i-a plăcut și lui. Ce-a zis Papa – iezuit, aminteri nu-i prost! – cînd a văzut că n-o scoate la căpătîi cu el?… «Mă nene, ăsta nu-i glumă; cu ăsta, cum văz eu, nu merge ca de, cu fitecine; ia mai bine să mă iau eu cu politică pe lîngă el, să mi-l fac cumătru.» Și de colea pînă colea, tura vura, c-o fi tunsă, c-o fi rasă, l-a pus pe Galibardi de i-a botezat un copil.”

Genial!
Regăsim aici marele nărav al românilor, semnalat și de Marin Preda în Moromeții:
Perspectiva mahalalei asupra Lumii din afară și dinăuntru. Obiceiului de încuscrire politică prin botez e unul tipic românesc. Conu Leonida îl atribuie și Papei.

Și-mi dau seama că:
Deși am citit și răscitit de multe ori Conu Leonida, mi-a scăpat citatul ăsta. Sînt sigur că nu e singurul. De unde trag concluzia că va trebui să-l recitesc de încă o mie de ori.
S-ar putea scrie un eseu de o carte despre viziunea românului chibiț politic despre lume și viață în Conu Leonida față cu reacțiunea.