Ion Iliescu, copilul visător care a salvat Steaua! Pasiunile ascunse ale fostului președinte

Ion Iliescu s-a stins din viață la 95 de ani, după două luni petrecute pe patul de spital. Internat din 9 iunie la secția de terapie intensivă a spitalului SRI „Agrippa Ionescu” din București, fostul președinte al României se confrunta cu grave probleme respiratorii. Figura sa rămâne una definitorie pentru istoria recentă a țării: primul lider de după comunism, cu mandate întinse între 26 decembrie 1989-29 noiembrie 1996 și 20 decembrie 2000-20 decembrie 2004, dar și inculpat, în 2018, pentru crime împotriva umanității în dosarul Revoluției.

Ion Iliescu, de la sporturile copilăriei la Federer și O’Sullivan

În rarele sale apariții publice din ultimii ani, Ion Iliescu a dezvăluit latura sa mai puțin cunoscută: pasiunea pentru sport. Fostul președinte și-a amintit cu nostalgie despre copilăria sa, despre sporturile care l-au fascinat și despre momentele unice în care i-a cunoscut pe marii campioni ai României – Angelica Rozeanu, Lia Manoliu și Ivan Patzaichin. În plus, a povestit cum a ajuns să conducă federația de caiac-canoe și să contribuie la dezvoltarea unei baze de pregătire de top. În ultimii ani, și-a petrecut multe ore în fața televizorului urmărindu-și favoriții: Roger Federer la tenis și Ronnie O’Sullivan la snooker.

Pentru Iliescu, sportul a început cu fotbalul – și cu mingea de cârpă, pe terenurile virane ale copilăriei.

„Nu am făcut sport de performanță, dar am făcut de toate, începând cu mingea de cârpă, de fotbal, pe maidan. Pe vremea mea, când eram la Oltenița și aveam opt ani, erau multe terenuri virane. Ăsta era avantajul copilăriei noastre, cam acolo se desfășura toată energia copilăriei și a tinereții. Am jucat și volei, ping-pong, am înotat, am patinat, am schiat”, povestea acesta într-un interviu din 2010 pentru ProSport.

13:24

FOTO A murit „Regele motorinei”, Racz Attila, fostul fugar din dosare DNA

09:32

Gheorghe Chindriș a fost găsit mort în casă! Cine l-a ucis pe fostul director la Cupru Min

Prima echipă pentru care a făcut galerie a fost Rapid.

„Eram fiu de ceferist, am copilărit lângă Podul Grant. În 1939 am văzut când s-a inaugurat stadionul din Giulești, locuiam în apropiere și treceam podul să merg la niște cunoștințe în Crângași,” spunea fostul președinte.

Tot atunci, își amintea cu emoție și de „marea acțiune organizată atunci, Ceferiada.”

Ulterior, în 1957, când a devenit președinte UASR, s-a apropiat de echipele studențești: „Când m-am ocupat de Sportul, am ținut cu ei. În vremea în care m-am ocupat de echipele studențești, Timișoara era spaima Stelei. Vreo zece ani, Steaua nu reușea să câștige la Timișoara”.

De la Angelica Rozeanu la Lia Manoliu

În liceu, pasiunea sa pentru sport s-a diversificat.

„Când eram la Spiru Haret, era la modă ping-pong. Pe vremea aia, nu existau săli, nici nu se construise sala Floreasca. Campionatele naționale se desfășurau în sala de sport a liceului Spiru Haret. Era cea mai arătoasă. Atunci am cunoscut-o pe Angelica Rozeanu, care a dominat ping-pong-ul mondial zece ani”, spunea Ion Iliescu.

În aceeași perioadă, Iliescu s-a intersectat cu o altă legendă a sportului românesc – Lia Manoliu.

„După război, eram elev la Spiru Haret și lângă liceul nostru, care era de băieți, era liceul de fete Regina Maria. Una dintre fetele de acolo era Lia Manoliu”, declara acesta.

Amintiri cu Ivan Patzaichin

Ani mai târziu, relația lui Iliescu cu lumea sportului a atins un nou nivel. Într-o postare pe blog, după moartea lui Ivan Patzaichin, fostul președinte a rememorat începuturile marelui campion: „Pe Ivan Patzaichin l-am cunoscut când a fost recrutat pentru sportul de performanță după câteva concursuri în Deltă”.

Iliescu a explicat cum a ajuns chiar să conducă federația de caiac-canoe.

„Drumurile noastre s-au intersectat mai des în perioada în care, răspunzând de gospodărirea Apelor Române, am acceptat și conducerea federației române de caiac-canoe. Un sport care educă și formează caractere. În acea perioadă a fost construită baza de antrenament de la Bascov, lângă Pitești. Iar rezultatele s-au cunoscut”, povestea fostul președinte.

Despre Patzaichin, Iliescu spunea cu admirație: „Am admirat tenacitatea și fermitatea cu care Ivan și-a urmărit proiectele, care s-au adresat în special copiilor și tinerilor. Nu a uitat de unde a plecat și nu i-a uitat pe cei care au contribuit la reușitele sale”.

Juriștii lui Iliescu au confirmat că Steaua nu poate fi dizolvată

Pe lângă toate acestea, în ultimul său mandat (2000-2004), Iliescu ar fi jucat un rol-cheie în salvarea clubului Steaua. Dezvăluirea a fost făcută de Laurențiu Roșu, fost comandant al CSA, în cartea sa, potrivit GSP.

Roșu povestește că firma Tehnorob a dat în judecată clubul, cerând lichidarea acestuia pentru neplata unor lucrări la stadion. Situația a fost dusă până la Iliescu: „M-am întâlnit cu Iliescu, ca președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. I-am spus că, în data de 10 ianuarie 2002, Tribunalul București s-a pronunțat printr-o sentință, neredactată încă, pentru dizolvarea CSA Steaua. Ministerul Apărării Naționale considera că, prin această decizie, instanța a fost abilitată să se pronunțe cu privire la desființarea unei unități militare, ceea ce creează un precedent deosebit de periculos în materie judecătorească. Încălcarea evidentă a principiului separației puterilor în stat”.