Istoria sub tirania internetului

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Acum mai bine de un veac, un sociolog de geniu, pe nedrept uitat astăzi, Gustave Le Bon, aborda o noțiune fabuloasă ca noutate științifică și implicații sociale: psihologia maselor. Ideea în sine era aiuritoare și schimba complet gândirea clasică despre evoluția societății și despre dinamica evenimentelor istorice. Pe scurt, marele om de știință francez propunea o transgresie mai mult decât îndrăzneață a psihologiei, de la nivelul individului la cel al grupurilor sociale.

Ideile enunțate de Le Bon și revăzute  astăzi, de la distanța de mai bine de un veac, coroborate cu istoria secolului XX sunt cu adevărat profetice:

”Pe când bătrânele noastre credințe se clatină și dispar, pe când vechii stâlpi ai societăților se năruie unul după altul, acțiunea maselor rămâne singura forță pe care nimic nu o amenință și al cărei prestigiu sporește mereu. Epoca spre care ne îndreptăm va fi, cu adevărat, era maselor”.

Ce 80 de ani de comunism ai secolului XX par a fi exact acea eră a maselor despre care vorbea Le Bon în cea mai celebră lucrare a sa intitulată ”Psihologia mulțimilor”. Întreaga umanitate a aflat, oripilată, despre actele de genocid care au însoțit revoluția bolșevică în Rusia lui Lenin, revoluția culturală în China lui Mao Zedong și alte asemenea revoluții, ca manifestări de putere ale maselor populare.

În fine, lucrurile nu se opresc aici pentru că disoluția comunismului ca sistem de guvernământ (cu excepția Coreii de Nord care se încăpățânează să rămână cantonată în acest sistem dictatorial ce presupune anihilarea personalității individuale) a deschis calea către ceea ce analiștii economici numesc globalizare, de fapt o sintagmă integratoare pentru supremația economică a marilor concerne ale lumii.

Globalizarea, ca fenomen ineluctabil, favorizat indiscutabil de dispariția blocului comunist, se derulează concomitent cu cea mai recentă și mai formidabilă invenție a omenirii în zona comunicării, de la Johannes Guttenberg încoace: internetul. Apariția acestuia a permis derularea aproape instantanee a majorității covârșitoare a tranzacțiilor economice și a ridicat la un nivel exponențial capacitatea de transmitere a mesajelor, inclusiv a celor politice.

Iarăși, enunțurile lui Le Bon par a fi desprinse din previziunile lui Nostradamus: ”Vorbind despre fantezia maselor, am văzut că imaginile le impresionează pe acestea. Dacă însă nu avem la îndemână imagini, ele pot fi evocate printr-un judicios apel la cuvinte și formule lingvistice, care, folosite cu iscusință, capătă puterea misterioasă pe care le-o atribuiau odată adepții magiei…Tăria cuvintelor stă în legătura lor cu imaginile evocate prin ele, fiind total independentă de semnificațiile reale. Cuvintele cu sensurile cele mai vagiau adesea cea mai mare putere. Și mă refer la termeni precum: democrație, socialism, egalitate. Libertate, etc., ale căror înțelesuri bogate ar necesita volume întregi pentru a fi explicate. Cu toate acestea, o forță cu adevărat magică se degajă din silabele lor, de parcă ar conține soluția tuturor problemelor.”

Iată așadar, care este mecanismul apariției spontane a curentelor de opinie care dau naștere unor manifestări de masă, capabile să producă, prin intermediul internetului, schimbări neașteptate ale previziunilor electorale și apariția unor formațiuni politice ad-hoc care n-au nici o legătură cu politica în sine. Iată, prin urmare, cum se poate ca, prin utilizarea subversivă a unor grupuri de presiune de tipul ”REZIST”, finanțate din surse obscure, să fie modificată opțiunea electorală majoritară a popoarelor.

Apar, în felul acesta, tot felul de formațiuni politice meteorice, care nu vor avea niciodată o existență îndelungată și care anevoie își vor găsi loc în cărțile de istorie. Rațiunea existenței lor este similară cu cea a vulcanilor noroioși, anume aceea de a detensiona situația social-politică în vremuri de criză iar ideile cu ajutorul cărora și-au impus candidații sunt cu atât mai efemere cu cât o cere credulitatea maselor și lipsa unei culturi electorale. N-o spunem noi, o spunea, acum mai bine de un veac, Gustave Le Bon:

”Masele electorale, adică acele colectivități chemate să-i aleagă pe titularii unor funcții, constituie un tip de mulțime eterogenă dar având o singură menire, precis determinată: să aleagă între diferiți candidați. Ea nu prezintă decât anumite însușiri ale maselor. Aici se observă cu precădere slaba înclinare de a gândi, lipsa spiritului critic, iritabilitatea, credulitatea și naivitatea. În hotărârile maselor electorale mai descoperim influența cârmacilor și rolul unor factori precum afirmația, repetiția, prestigiul și contagiunea”.