Istoricul și arhivistul Arcadie Bodale, la BZI LIVE: „Austria a încercat să ocupe Moldova, aşa că a început să mute graniţa”

Luni, 19 iunie, în platoul BZI LIVE s-a aflat istoricul și arhivistul Arcadie Bodale, de laServiciul Judeţean Iaşi al Arhivelor Naţionale ale României, ce a discutat pe tema ”Abuzurile austriecilor în Moldova, în timpul ocupației militare” pe fondul Războiul Crimeii -care a durat din 28 martie 1853 până în 1856 și a fost un conflict armat dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, și o alianță a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, a celui de-al doilea Imperiu Francez, a Regatului Sardiniei și a Imperiului Otoman, pe de altă parte-.

Cele mai multe lupte ale războiului s-au dus în Peninsula Crimeea de la Marea Neagră. Așadar, ca un paradox al vremurilor contemporane, invitatul va prezenta detalii istorice, pe fondul conflictului, legate de abuzurile austriecilor, care au ocupat militar Moldova, în acel interval.

„Din momentul în care prin propaganda se ajunge ca fiecare co-național să i se măgulească orgoliul, că este ceva mai deştept decât apropiatul lui, începe să prindă. Nimeni nu mai sta să gândească dacă este adevărat sau nu. Spre exemplu, bucovinenii se consideră cei mai frumoşi, cei mai deştepţi, cei mai mândri… şi au ajuns să se delimiteze de Moldova. Ori chestia asta nu a fost decât prin preajma Primului Război Mondial. De ce? Românii din Bucovina se considerau romani şi atât. Se considerau rupţi din sânul patriei şi doreau revenirea la Moldova. Acu, prin propaganda, ei au ajuns să considere altceva. Este aberant să te consideri altceva decât Moldova când tu, când zona din care provii, este patria din care s-a constituit statul. Ca şi cum cei din Tara Românească s-ar considera altceva decât munteni.

Ei nu mai ştiu că Nicolae Olahu spunea că moldovenii se consideră cei mai de frunte dintre români. Şi nu ştiu de ce. Că mândria lor nu vine de la austrieci, căci aceste teritorii erau cele mai sărace proprietăţi al e Imperiului Austriac. Mândria lor vine din perioada de întemeiere, când acolo s-a făcut prima episcopie, la Rădăuţi. Când în Bucovina avem majoritatea fortificaţiilor, majoritatea ctitoriilor domneşti, boiereşti. Ori, ea vine pe fondul întemeierii.

În perioada în care austriecii au ocupat Bucovina, legăturile cu Moldova erau atât de strânse încât austriecii au fost nevoiţi să accepte comerţul între Bucovina şi Moldova, să se desfăşoare că înainte. Deşi ei au încercat să schimbe asta, dar nu au reuşit.

Mulţi ani după înglobarea Bucovinei în Imperiul Habsburgic, comerţul Bucovinei era orientat tot spre Moldova. Comerţul Transilvaniei era orientat tot spre Principate, pentru că nu se puteau întrece cu negustorii din Apus”, a spus istoricul și arhivistul Arcadie Bodale.

Istoricul și arhivistul Arcadie Bodale, la BZI LIVE

Invitatul BZI LIVE, dr. Arcadie Bodale lucrează, de la 1 decembrie 1999 la Serviciul Judeţean Iaşi al Arhivelor Naţionale ale Romaniei. Este doctor în Istorie cu teza ”Domeniul ecleziastic în Tara Moldovei până la instaurarea regimului fanariot”, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iaşi, Facultatea de Istorie, distincţia ”Magna cum laude”.

Aflat în platoul BZI LIVE, acesta a discutat aspectele inedite și incitante cu tema ”Abuzurile austriceilor în Moldova”.

„Acum, menţionez că izvoarele din Arhive sunt aproape necunoscute. Spre exemplu, în Tratatul de Istorie a României apărut în anii 2001-2004, în prezentarea situaţiei din Epoca Războiului Crimeei se arată că cele mai multe fapte rele pe care le-a făcut armată de ocupaţie, au fost săvârşite de turci. Iar acest lucru este un lucru neadevărat dacă mergem pe documentele de arhivă. De ce ? Pentru ca turcii aveau tot interesul să protejeze Principatele. Pe de o parte, erau provincii care chiar dacă erau autonome, ele plăteau tribut şi otomanii nu aveau nici un interes să le distrugă. Iar încărcarea locuitorilor cu sarcini duceau la risipirea satelor şi atunci ele nu mai puteau încasa obligaţiile financiare, respective tributul, spre exemplu. Iar pe de altă parte, în armată otomană din timpul războiului Crimeei erau foarte mulţi generali care simpatizau cu cauza romanilor, sau chiar erau romani. Cum era Grigore Sturdza.Şi atunci, ei ajungând în principate, au protejat principatele. Dar în virtutea unei vechi tradiţii istoriografice.

Dar sunt mii de file inedite care arata ce au făcut austriecii în Principate. Plecând de la abuzuri personale, în momentul în care au trecut în Moldova, autorităţile militare austriece aveau pretenţia că toţi cei care veneau să fie primiţi ca nişte prinţi, cu meritele cuvenite. Aşadar, elita ţării trebuia să îi întâmpine în fiecare oraş în urale. Şi ne mirăm că obiceiul a fost perpetuat în zilele noastre. Dar nu aceasta ar fi fost o problemă dacă ei şi-ar fi îndeplinit obligaţiile asumate.

Apoi, soldaţii austrieci refuzau locuinţele săracilor pentru că nu aveau condiţiile pe care ei le doreau. Şi ce doreau soldaţii austrieci să li se pună la dispoziţie? Ofiţerii: trei camere, dotate fiecare cu câte un pat, mese scaune, pahare, sfeşnice, lighene şi toată vesela uzuală cu care erau obişnuiţi să o aibă în Austria. Apoi, pentru slugile lor, trebuiau să asigure încă o cameră, apoi o şură pentru trăsuri şi un grajd pentru căi. De asemenea, pentru fiecare soldat, o cameră plus acces la grajd sau trăsura.

Ori, statul nu avea de unde pune asemenea mijloace la dispoziţie. Şi au început autorităţile din Moldova să construiască foarte multe grajduri, cazărmi, suri, magazii, pentru a satisfice nevoile armatei austriece. Iar toate acestea costau. Nimeni nu plătea, autorităţile locale luau impozite de la populaţi alocala şi construia pentru armata austriacă. Dar nici aşa nu au reuşit să acopere costurile. Iar după un timp, pentru că populaţia de rând nu mai putea suporta cheltuielile uriaşe, pentru că fusese secătuită în timpul războiului Crimeei, în unele situaţii, autorităţile militare austriece dădeau ordine autorităţilor locale că jandarmii să meargă prin locuinţe şi unde găseau albituri, să le ia pentru a le folosi în interiorul armatei. Şi vă daţi seama că aceste resurse s-au cam epuizat.

Apoi, deşi aveau posibilitatea de a-şi aduce translator din Transilvania sau Bucovina, nu au făcut treaba asta. Şi aveau pretenţia de la autorităţile locale ca să angajeze translatori, ceea ce au şi făcut pentru că toată corespondenta cu autorităţile de ocupaţie trebuia să fie în limba germană. Iar un asemenea translator era plătit cu 150 de lei pe lună. Comparaţi munca unui meşter, cu un leu, cu 150 de lei.

Dacă la Iaşi, autorităţile statului aveau specialişti, oameni şcoliţi în şcolile din Imperiul Austriac sau în Prusia, în ţinuturi erau puţini cunoscatorid e germana, şi atunci autorităţile de ocupaţie recomandau translatori. Şi pe cine? Pe supuşi austrieci din Principate care nu plăteau nici o dâre autorităţilor Moldovei, care erau scutiţi de încartiruire şi care se sustrăgeau de la orice răspundere penală, pentru că susţineau că trebuie să fie judecaţi de către autorităţile austriece. Deci propria lor oameni erau trimişi ca să obţină bani din bugetul şi aşa secătuit al Moldovei”, a spus istoricul și arhivistul Arcadie Bodale.