Jocuri de culise la Bruxelles! Macron ar încerca să controleze alegerea succesorului Christinei Lagarde

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Retragerea Christinei Lagarde din fruntea Băncii Centrale Europene (BCE), înainte de încheierea mandatului, ridică numeroase semne de întrebare la Bruxelles. O analiză publicată de cotidianul italian Il Corriere della Sera, preluată de Rador, identifică două posibile explicații pentru această decizie: jocurile politice din Franța și perspectiva unei noi funcții importante pentru actuala șefă a BCE.

Macron ar vrea să influențeze alegerea viitorului șef al BCE

Un prim scenariu are legătură cu calculele politice ale președintelui francez Emmanuel Macron. Acesta ar dori ca desemnarea viitorului președinte al BCE să aibă loc înainte ca viitoarele alegeri prezidențiale din Franța să schimbe raportul de forțe de la Paris.

Miza ar fi evitarea situației în care Marine Le Pen, dacă ar câștiga scrutinul prezidențial din primăvara acestui an, ar putea influența alegerea succesorului lui Lagarde. În calendarul inițial, mandatul acesteia urma să se încheie peste aproximativ un an, iar liderii europeni ar fi decis numele înlocuitorului abia în iunie 2027.

Deși niciun stat membru nu beneficiază de drept de veto în această procedură, opoziția explicită a Franței față de un candidat ar face extrem de dificilă numirea acestuia pentru un mandat de opt ani.

O nouă funcție pentru Christine Lagarde, la Forumul Economic Mondial?

A doua explicație ține de viitorul profesional al Christinei Lagarde. Potrivit analizei italiene, aceasta nu s-ar fi simțit niciodată pe deplin confortabil în funcția de la Frankfurt, având în vedere că pregătirea sa este în domeniul dreptului, nu al economiei.

În plus, ar exista perspectiva unei noi oportunități: conducerea Forumului Economic Mondial, organizația care organizează reuniunea anuală de la Davos, unde se întâlnesc lideri politici, oameni de afaceri și reprezentanți ai marilor companii tehnologice.

Instituția se află în prezent fără un lider, iar o plecare abia la finalul anului viitor ar fi putut-o face pe Lagarde să piardă această șansă.

Totuși, o asemenea schimbare de carieră este considerată controversată. Analiza atrage atenția că ar fi dificil de justificat decizia unui oficial aflat la conducerea unei bănci centrale majore de a-și abandona mandatul pentru a prelua conducerea unei organizații asociate cu elitele economice și financiare. Un scenariu asemănător la Rezerva Federală americană ar fi stârnit, probabil, critici puternice.

Nemulțumiri în Europa din cauza incertitudinii

Un alt motiv de iritare în rândul guvernelor europene ar fi fost lipsa de claritate a lui Lagarde cu privire la intențiile sale. Deși mandatul său continua, în discuțiile private ar fi existat semnale că nu intenționează să îl ducă până la capăt.

Momentul este cu atât mai sensibil cu cât Europa se confruntă cu multiple provocări: conflicte armate, presiuni inflaționiste, instabilitate pe piețele obligațiunilor suverane, tensiuni comerciale și transformări tehnologice rapide.

Într-un asemenea context, o conducere fermă și predictibilă a BCE este esențială. Tocmai această stabilitate ar fi fost pusă sub semnul întrebării de incertitudinile privind viitorul lui Lagarde.

Cine sunt favoriții pentru conducerea BCE

Următoarea miză este desemnarea rapidă a unui succesor cu experiență și credibilitate profesională. Decizia ar urma să fie luată de liderii europeni reuniți în Consiliul European, cel mai probabil în luna decembrie.

Printre numele vehiculate se află Pablo Hernández de Cos, fost guvernator al Băncii Centrale a Spaniei și actual președinte al Băncii Reglementelor Internaționale, precum și Klaas Knot, fost guvernator al băncii centrale olandeze.

Până recent, Knot era considerat favorit, însă poziția lui Hernández de Cos s-ar fi consolidat în ultimele zile. Ambii candidați au experiență solidă în domeniul politicii monetare și o reputație profesională importantă.

Franța și Germania se confruntă pentru funcțiile-cheie

Alegerea viitorului președinte al BCE nu este singura problemă. În paralel, Franța și Germania negociază ocuparea altor două poziții importante din conducerea instituției: cea de economist-șef și cea de responsabil pentru operațiunile de piață.

Ambele state și-ar dori să obțină postul de economist-șef, care are o influență semnificativă asupra deciziilor privind dobânzile și intervențiile pe piețele financiare.

Parisul consideră că are dreptul la o poziție importantă, mai ales în condițiile în care Franța riscă să nu mai dețină nicio funcție de conducere de prim rang în instituțiile europene. Berlinul, în schimb, ar privi cu rezerve posibilitatea ca BCE să fie condusă de un spaniol, în timp ce postul de economist-șef ar reveni unui francez, precum Laurence Boone sau Agnès Bénassy-Queré.

Negocierile sunt încă într-o etapă incipientă, iar lista candidaților s-ar putea extinde. Potrivit analizei, Macron ar fi cerut deja identificarea unor variante suplimentare.

Situația este complicată și de vulnerabilitățile financiare ale Franței. Datoria țării este tot mai atent urmărită de piețe, iar Parisul ar putea avea nevoie de sprijinul BCE în perioada următoare. Astfel, desemnarea noii conduceri a băncii centrale europene devine nu doar o chestiune de personal, ci și o confruntare cu implicații politice și economice majore.