La ce vârstă apare atrofia cerebrală? Iată ce trebuie să faci încă de la primele simptome!

Multe persoane se pot întreba la ce vârstă apare atrofia cerebrală. E important de reținut că procesul degenerativ care are loc în organismul nostru pe măsură ce îmbătrânim afectează toate țesuturile, inclusiv cele cerebrale. Așa cum oasele și mușchii pierd din masă, cum articulațiile se uzează, cum arterele se rigidizează și organele își diminuează treptat funcțiile, și creierul pierde progresiv neuroni.

Atrofia cerebrală reprezintă reducerea treptată a volumului și greutății creierului, pe măsură ce pierde neuroni și conexiuni neuronale. Poate fi un fenomen natural, asociat vârstei, sau urmarea unui proces patologic AVC-urile, traumatismele craniene și anumite afecțiuni neurodegenerative, metabolice, inflamatorii sau infecțioase o pot declanșa mai devreme decât ar fi normal sau o pot accelera.

La ce vârstă apare atrofia cerebrală

Atrofia cerebrală, definită prin pierderea neuronilor și a conexiunilor dintre ei, poate apărea începând cu vârsta de 40 de ani, odată cu declinul natural al creierului. Rata de pierdere a volumului cerebral crește odată cu înaintarea în vârstă, fiind mai accentuată după 70 de ani.

Vârsta la care apare atrofia cerebrală poate să scadă însă sub 40 de ani, pe fondul alcoolismului cronic, al unui traumatism cranian sau al unei afecțiuni neurologice. Accidentul vascular cerebral, care este mai frecvent la persoanele în vârstă, dar se poate produce oricând, provoacă moartea țesutului cerebral în regiunea privată de oxigen și nutrienți și totodată declanșează o atrofiere generalizată, care continuă pe parcursul primului an post-AVC, arată un studiu recent.

Infecții ale creierului, precum encefalita, neurosifilisul, meningita sau HIV, pot provoca inflamații care duc la moarte celulară, la fel bolile imun mediate, cum este scleroza multiplă, care debutează, în general, între 20 și 40 de ani.

Simptomele atrofiei pot varia semnificativ, în funcție de regiunea cerebrală afectată și de boala de fond, când aceasta există. Cele mai frecvente manifestări, dar nu singurele, asociate acestui proces degenerativ sunt:

• afazie, caracterizată de dificultăți de vorbire, de scriere și de incapacitatea de a înțelege sensul cuvintelor;
• pierderea capacității de a vorbi;
• probleme de memorie;
• diminuarea capacității de judecată;
• modificări semnificative ale dispoziției și personalității;
• halucinații;
• crize convulsive.

Ce să faci când prezinți unul dintre simptomele de mai sus

Oricare din simptomele amintite, dar și alte manifestări ce pot semnala o problemă neurologică trebuie evaluate fără întârziere de medic, pentru a stabili ce stă la baza lor.

Este recomandat să te programezi la consultație de neurologie de la primele semne că ceva nu este în regulă. Diagnosticarea timpurie a unei afecțiuni responsabile pentru atrofia cerebrală îți dă șansa de a accesa un tratament care ar putea încetini atât evoluția bolii, cât și procesul de degradare neuronală.

Este indicat să te consulte un specialist și în lipsa simptomelor, dacă ai istoric familial de afecțiuni neurologice. Unele dintre aceste tulburări au componentă ereditară și este important să afli dacă prezinți la rândul tău riscul de a le dezvolta, ca să știi ce măsuri poți lua pentru a le preveni sau întârzia.

Atrofia cerebrală nu este propriu-zis o boală, ci un fenomen asociat mai multor tipuri de afecțiuni care produc leziuni cerebrale. De aceea, după ce obține confirmarea că volumul creierului s-a diminuat, medicul trebuie să așeze datele în context, diagnosticând boala care a declanșat acest proces. Astfel că, multe persoane se pot întreba la ce vârstă apare atrofia cerebrală.