La cheremul cui și sub răsfățul cui se plasează justiția?

În aceste momente, la Cotroceni, are loc o primă întâlnire pe care Nicușor Dan a planificat-o, în care pretinde că se vor dezbate marile probleme ale justiției. Cum este organizată această confruntare, ce rost are și care este principalul obiectiv vizat de președintele numit, Nicușor Dan?

Este ora 10:38, câțiva participanți deja au luat cuvântul, dar aceștia nu sunt magistrați, respectiv judecători, ci procurori. Și nu mai sunt nici procurori, pentru că au plecat de acolo cu acele pensii mari despre care vorbește revoltată cea mai mare parte a societății. Dacă lucrurile continuă așa, mă întreb dacă la Cotroceni a fost inițiată o veritabilă dezbatere sau dacă acolo are loc doar o întrunire a unui cerc de terapie colectivă, la care ex-procurori își permit să se refere la justiție și să le bată obrazul reprezentanților celor două puteri în stat, politică și legislativă, precum și celor din societatea civilă care și-au exprimat, în ultima vreme, convingerile legate de marile neajunsuri din justiție.

Utilizând acest pretext al crizei din justiție și generând la Cotroceni o falsă dezbatere – până în acest moment a fost cu certitudine falsă și a mirosit a diversiune –, Nicușor Dan va avea cu certitudine pretenția, la capătul „consultărilor”, că s-a consultat cu reprezentanții justiției și că a ajuns la concluzia că trebuie să inițieze un referendum la care cetățenii să răspundă dacă Consiliul Superior al Magistraturii acționează sau nu în interes public, iar dacă nu, să provoace astfel modificarea Constituției și desființarea acestei instituții. Este o prostie fără seamăn. Bun sau rău, Consiliul Superior al Magistraturii acționează, în principiu, atât în interesul magistraților celor două categorii dintre participanții la actul de justiție, judecători și procurori, cât și în interes public. Cel puțin aceasta este definiția. În realitate, așa cum s-a dovedit, CSM nu a fost capabil să pună ordine în justiție, să sancționeze derapajele judecătorilor și procurorilor și, din acest punct de vedere, opinia mea este că nu și-a îndeplinit cele două obiective enunțate mai sus.

Eșecul nu este deloc întâmplător. El este programat încă din 1991, când „Părinții Constituției” au decis să amestece în aceeași ciorbă, sub umbrela CSM, două dintre cele trei părți ale actului de justiție: judecătorii, prin crearea secției de judecători a CSM, și procurorii, prin crearea secției de procurori a CSM. Au fost excluși, în mod nefiresc, dar probabil deliberat, apărătorii, respectiv avocații, astfel încât nu a fost creată și o secție a acestora care să reglementeze și să armonizeze aportul de forțe din interiorul acestei instituții care, conform Constituției, pusă în operă abia prin Legea 317 din 2004, urma să devină instituția supremă a celei de-a treia puteri în stat, care este puterea judecătorească.

Un CSM astfel alcătuit face ca puterea judecătorească să fie alterată și șchioapă, astfel încât, de facto, ea a încetat să mai fie deținută de CSM și s-a deplasat în mod natural către Curtea Supremă de Casație și Justiție, din care, așa cum este firesc, nu fac parte nici acuzatorii, avocați ai statului, care sunt procurorii, și nici apărătorii, care sunt avocați ai părților implicate. Mă refer, desigur, în primul rând la cauzele penale către care se îndreaptă cu prioritate atenția și interesul opiniei publice.

Ei bine, din această perspectivă, dar în niciun caz din cea intenționată de Nicușor Dan, Constituția României ar putea fi, bine-mersi, amendată fie prin reducerea CSM doar la secția de judecători, fie prin crearea unei a treia secții, cea a avocaților, pentru a păstra echilibrul intern între acuzare și apărare, fie pur și simplu prin desființarea CSM și recunoașterea Înaltei Curți drept singura instituție reprezentativă a puterii judecătorești. Numai că Nicușor Dan, organizând mascarada de la Cotroceni, pregătește premisele pentru cu totul și cu totul altceva.

Să lămurim puțin lucrurile. În atribuțiile președintelui României, conform Constituției, intră medierea între puterile statului și, de asemenea, organizarea de consultări pe diverse teme. Dar în niciun caz medierea în interiorul unei puteri a statului, deteriorată sau nu, cum este puterea judecătorească. Din această perspectivă, Nicușor Dan încearcă să comită un abuz. Un veritabil act de viol.

Concluzia este că referendumul pe care Nicușor Dan urmează să-l propună, după cum a anunțat, nu numai că nu este prevăzut de lege, nu numai că este contraproductiv, dar este și anticonstituțional. Pentru a-l înfăptui, el va trebui să formuleze în fața Parlamentului decizia de declanșare a consultării cetățenilor, în plină curbă de sacrificiu, când preocupările acestora se îndreaptă în cu totul și cu totul altă direcție, să introducă în malaxorul dezbaterilor pe această temă întreaga clasă politică, să antreneze societatea civilă și opinia publică în operația preconizată, după care, dacă referendumul reușește, să ceară Parlamentului să modifice Constituția. După care, cu Constituția astfel modificată, să se îndrepte din nou către poporul traumatizat pentru un nou referendum care să consacre, în noua formulă, Constituția. O întreagă nebunie!