Laboratoarele Praxis: Sepsisul – o urgență medicală și rolul biologiei moleculare în diagnosticul rapid

Sepsisul poate afecta pe oricine, indiferent de vârstă, gen sau zonă geografică. Totuși, anumite categorii de persoane prezintă un risc crescut, printre care sugarii, vârstnicii, pacienții cu afecțiuni cronice și cei cu un sistem imunitar slăbit, cum ar fi persoanele aflate sub tratament cu chimioterapie sau steroizi, cei care suferă de diabet sau care nu au splină. Aproximativ 40% dintre cei care supraviețuiesc sepsisului se confruntă cu efecte severe și de lungă durată. Deși reprezintă o afecțiune gravă, sepsisul poate fi tratat eficient dacă este depistat la timp.

Termenul de sepsis provine din grecescul „sepo”, care înseamnă „putrezesc”, fiind folosit pentru prima dată de către Hipocrate acum 2700 de ani pentru a descrie ceea ce se credea a fi un proces de degradare internă care avea loc la persoanele ghinioniste. În ciuda faptului că sepsisul a fost semnalat încă din vremea grecilor antici și a progresului în măsurile și tehnologiile de intervenție și susținere, anual în SUA 1,7 milioane de americani dezvoltă sepsis, iar dintre aceștia, 270.000 mor ca urmare a acestuia.

RomaniaTV

Bolojan a semnat decretul, intră în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial. Legea se aplică în toată România

Observatornews.ro

Pistolarul care a ameninţat un interlop cu pistolul în Bucureşti a fost gardă de corp pentru Robert de Niro şi Jason Statham

Sepsisul reprezintă o disfuncție severă a organelor interne cauzată de un răspuns disproporționat și exacerbat al organismului la o infecție. Șocul septic reprezintă o subdiviziune a sepsisului, în care anomalii profunde circulatorii, celulare și metabolice se asociază cu un risc mai crescut de mortalitate comparativ cu sepsisul singur.

Sepsisul și șocul septic reprezintă probleme majore de sănătate, care afectează anual milioane de oameni la nivel global, rata de mortalitate printre cei afectați fiind de 1:4, uneori chiar mai mare. Similar altor categorii de afecțiuni cauzatoare de moarte (cum ar fi de exemplu infarctul miocardic), sepsisul și șocul septic reprezintă urgențe, diagnosticarea rapidă și acordarea cu celeritate a îngrijirilor corespunzătoare fiind esențiale în managementul sepsisului și a șanselor de supraviețuire.

Recomandarea ghidurilor internaționale este de a identifica cât mai rapid agentul patogen responsabil pentru instalarea sepsisului pentru selectarea antibioticelor/antiviralelor/antifungilor eficiente și pentru stabilirea ulterioară a schemelor de tratament. Agenții patogeni cei mai frecvenți întâlniți la pacienții cu sepsis fac parte din categoria bacteriile gram-negative (Escherichia coli (37%), Klebsiella pneumoniae (13%) și Pseudomonas aeruginosa (7%)), gram pozitive (Staphylococcus aureus (25%), Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (16%) și stafilococi coagulazo-negativi (14%)). În cazul fungilor, drojdiile (83%) sunt cele mai prevalente, urmate de Candida albicans (5%), Candida smoothies (3%) și Aspergillus fumigatus (1%).

De importanță majoră o reprezintă debutul și durata tratamentului pentru a nu genera efecte secundare sau rezistență la agenții terapeutici utilizați. În acest sens, prima intenție în determinarea agenților patogeni este reprezentată de către realizarea unor hemoculturi în laboratorul de microbiologie. Durata medie a acestora este de 7 zile, primele rezultate fiind posibil de obținut la aproximativ 3 zile după inițierea culturilor. Acest decalaj temporal poate fi decisiv în ceea ce privește vindecarea / supraviețuirea.

Pentru a răspunde nevoii de a obține o indicație rapidă asupra agentului cauzator, au fost dezvoltate teste de biologie moleculară care permit identificarea în aproximativ 24 ore a patogenilor responsabili. Pe lângă reducerea timpului necesar pentru identificarea agentului patogen, tehnicile de biologie moleculară se caracterizează prin sensibilitate și acuratețe, fiind capabile să identifice chiar și niveluri scăzute de patogeni. Totodată, prin combinarea tehnicii de PCR cu cea de revershibridizare, pot fi identificate simultan specii bacteriene și fungice, precum și prezența unor gene de rezistență. Identificarea simultană a genelor de rezistență nu înlocuiește realizarea antibiogramei, dar reprezintă o informați esențială în stabilirea prezenței unor specii rezistente și categoria de antibiotic la care acestea prezintă rezistență.

Utilizarea diagnosticului molecular în cazul sepsisului va conduce la abordarea adecvată a gestionării intervenției asupra pacientului, la aplicarea celor mai bune practici medicale și la oferirea unor șanse reale de supraviețuire.