Ligamentele încrucișate furnizează stabilitate și limitează mișcările de rotație internă a tibiei, previn hiperextensia genunchiului și limitează deplasarea anterioară a tibiei în timpul flexiei genunchiului. Leziunea lor poate să nu determine durerea. Mai degrabă pacientul poate să audă un zgomot pocnit în articulație, iar piciorul se îndoaie la tentativa de a sta în picioare.
Ruptura de ligament încrucișat posterior este o afecțiune relativ rară a genunchiului, care apare în urma unui traumatism puternic. Cauzele comune ale rupturii de ligament încrucișat posterior sunt impactul cu tabloul de bord în accidentele de mașina sau impactul cu solul, atunci când genunchiul este flectat.
Leziunea ligamentelor încrucișate ale genunchiului
Leziunile de ligament încrucișat posterior reprezintă alterarea structurii anatomice normale a ligamentului încrucișat posterior, fiind întâlnite mai rar decat alte leziuni ligamentare de la nivelul genunchiului. Mai mult decât atât, de obicei sunt subtile și mai dificil de evaluat decat alte leziuni ligamentare.
Cel mai adesea, leziunile de ligament încrucișat posterior apar în asociere cu leziuni ale altor structuri din genunchi: cartilaj articular, alte ligamente, os. Leziunile de ligament încrucișat posterior sunt clasificate în trei grade. Gradul 3 reprezinta ruptura completă.
Spre deosebire de ruptura de ligament încrucișat anterior LIA, ruptura de ligament încrucișat posterior LIP suferă de obicei leziuni parțiale cu potențial de vindecare spontană.
Pacienții care suferă astfel de leziuni, de obicei pot practica din nou sportul fără a avea probleme de stabilitate articulară. Simptomele tipice ale rupturii de ligament incrucisat posterior sunt: durere cu inflamație care apar constant și rapid după ruptură; inflamație care poate rigidiza genunchiul și poate provoca mersul șchiopătat; mersul dificil; genunchiul este instabil, poate „fugi”.
În urma unui traumatism, persoanele sunt sfătuite să întrerupă activitatea fizică. De asemenea, se recomandă aplicarea unei comprese cu gheață la nivelul leziunii. Dacă simptomele persistă (durere, tumefacție, limitarea mișcărilor unui membru), este indicat ca persoana să consulte un medic ortoped.
Cauze pentru leziunile de ligamente
Traumatismele ligamentelor încrucișate apar cel mai des în timpul activităților sportive care implică opriri bruște, schimbări rapide de direcție sau aterizări incorecte. Sporturile precum fotbalul, baschetul și schiul prezintă un risc crescut pentru aceste leziuni. Mecanismul de producere implică adesea o răsucire sau o hiperextensie a genunchiului când piciorul este fixat pe sol.
Structura anatomică, dezechilibrele musculare și particularitățiel biomecanice individuale pot crește riscul de leziuni ale ligamentelor încrucișate. Persoanele de sex femnin prezintă un risc mai mare din cauza diferențelor anatomice și hormonale. Alți factori includ condițiile inadecvate ale suprafețelor de joc, echipamentul sportiv necorespunzător și oboseala musculară.
Leziunile ligamentelor încrucișate se manifestă prin simptome caracteristice care apar în momente diferite după traumatism. Aceste manifestări pot varia în intensitate și durată, fiind esențiale pentru stabilirea diagnosticului și alegerea tratamentului adecvat.
În momentul producerii leziunii, pacienții descriu adesea senzația unui pocnet distinct la nivelul genunchiului, urmată de durere intensă și incapacitatea de a continua activitatea fizică.
Această senzație este însoțită de instabilitate articulară imediată și dificultate în sprijinirea pe piciorul afectat. Genunchiul începe să se umfle rapid, iar durerea poate deveni copleșitoare în primele ore după traumatism. E important de menționat că în unele cazuri, ligamentele încrucișate pot să se vindece fără intervenție chirurgicală, mai ales dacă leziunea este parțială.