Liviu Vornicu: Transformarea societății cu pași iuți și hotărâți

Analistul Liviu Vornicu, cetățean româno-american cu studii economice atât în România, cât și în Statele Unite, explică câteva din elementele ideologiei ce are ca scop transformarea societății omenești.

De câțiva ani aproape toate canalele mass-media, indiferent de mărime și partipriuri, promovează din ce în ce mai agresiv noțiunea “marea resetare”. Conform articolelor din presa internațională, inițiatorul acestei campanii ar fi Forumul Economic Mondial, o entitate cu sediul în Elveția. Această organizație consideră că este imperios necesar să fie schimbat modul în care umanitatea trăiește, lucrează și interacționează.

În opinia specialiștilor, viziunea liderilor Forumului asupra marii resetări are ca obiectiv transformarea sistemului capitalist actual astfel încât să fie posibilă impunerea, fără opreliști, a restricțiilor permanente asupra libertăților fundamentale și supravegherea în masă a populației. Prin astfel de acțiuni se dorește stimularea monopulului și hegemonia corporațiilor farmaceutice, a giganților high-tech, a marilor lanțuri globale, a sectorului plăților digitale, a concernelor biotehnologice și a multor alte organizații similare, în dauna celor mulți și neajutorați.

Imediat după terminarea crizei sanitare, multe voci, mai mult sau mai puțin avizate, au acuzat că sub acoperirea blocării activităților economice și a restricțiilor, susținătorii marii resetări au împins multe companii mici către faliment sau către achiziția lor de monopolurile agresive. Mai mult, sub egida celei de a patra revoluții industriale, economiile naționale au demarat procesul de restructurare astfel încât responsabilitățile multor locuri de muncă să poată fi îndeplinite de tehnologii bazate pe inteligență artificială. De asemeni, liderii noului curent societal au dat națiunilor un puternic impuls către „economia verde” susținută de o politică industrială durabilă bazată pe  „consum sustenabil” și „urgență climatică”.

Criticii resetării susțin că noua ideologie va crea noi domenii esențiale capitalismului în care marile corporații să obțină cât mai mult profit, dar și să devină proprietarii tuturor resurselor naturale, pe care, sub deviza protejării mediului, să le acapareze și comercializeze fără restricții. Totodată, sub pretextul eliminării emisiilor de carbon, marii poluatori să-și continue activitățile nocive, în același timp criticând fără scrupule modalitățile de exploatare ale terenurilor și resurselor deținute de micii fermieri pe motiv că nu ar fi destul de “verzi”.

În ultimii ani majoritatea politicienilor din întreaga lume au folosit retorica marii resetări, vorbind despre necesitatea de a reconstrui mai bine societatea astfel încât să se plieze pe noua normalitate. Nimeni nu contestă că nu au dreptate, dar mulți specialiști se întreabă – de ce este necesară această resetare?

Conform studiilor de specialitate, capitalismul trebuie să mențină marje de profit viabile. Pentru realizarea acestui deziderat sistemul economic cere niveluri tot mai mari de extracție, producție și consum și are nevoie de un anumit nivel de creștere anuală a PIB-ului pentru ca firmele mari să obțină profituri suficiente.

Prin forțarea economiilor dezvoltate să atingă profitabilitătea dorită, piețele au ajuns la saturare, ratele cererii au scăzut, iar supraproducția și supraacumularea de capital au devenit o problemă. Răspunsul nu s-a lăsat mult așteptat, astfel că am asistat la o creștere a speculațiilor financiare și imobiliare, la răscumpărări de acțiuni și subvenții masive din bani publici pentru salvarea unor companii private, la extinderea piețelor de credit și la creșterea datoriei individuale pentru a menține cererea de consum, în timp ce salariile lucrătorilor au fost reduse, și la o expansiune a militarismului considerat de mulți o forță motrice majoră pentru multe sectoare ale economiei. Mai mult, s-a trecut la deplasarea sistemelor de producție în țări emergente pentru ca marile corporații să se extindă pe noi piețe.

Din păcate toate aceste soluții nu au fost altceva decât o picătură de apă într-un ocean. Economia mondială a continuat să se sufoce sub un munte nesustenabil de datorii. Multe companii nu au reușit să genereze suficient profit pentru a acoperi plata dobânzilor la propriile datorii și s-au menținut pe linia de plutire doar prin contractarea de noi împrumuturi. Peste tot se înregistrau cifre de afaceri în scădere, marjele de profit reduse, fluxuri de numerar limitate și bilanțuri cu grad ridicat de îndatorare în creștere.

În 2019, la o conferință a FMI, un fost guvernator al Băncii Angliei a declarat că lumea se îndreaptă cu pași repezi către o nouă criză economică și financiară, care va avea consecințe devastatoare dacă Rezerva Federală și alte bănci centrale nu  încep discuții cu politicienii pentru găsirea unor soluții viabile. Astfel, cu puțin timp înainte de criza sanitară, Banca Reglementărilor Internaționale, BlackRock, băncile centrale a G7 și alți câțiva experți au purces la găsirea soluțiilor pentru evitarea unei prăbușiri financiare masive și iminente.

Blocajele și suspendarea globală a tranzacțiilor economice din timpul crizei sanitare au fost menite să permită Rezervei Federale să inunde piețele financiare aflate în dificultate cu bani proaspăt tipăriți, închizând în același timp economia reală pentru a evita hiperinflația. Cu alte cuvinte, restructurarea arhitecturii financiare prin intermediul politicii monetare a fost condiționată de oprirea motorului economiei globale.

Surse jurnalistice au afirmat că sub umbrela crizei sanitare s-a desfășurat un plan de salvare de mai multe miliarde de dolari pentru instituțiile de pe Wall Street, urmat de un plan în curs pentru restructurarea fundamentală a capitalismului, ce presupune ca întreprinderile mai mici să fie conduse la faliment sau să fie cumpărate de monopoluri și lanțuri globale, asigurând astfel profituri viabile în continuare pentru aceste corporații avide, precum și eliminarea a milioane de locuri de muncă ca urmare a închiderii firmelor și a automatizării accelerate.

Pe lângă marile instituții financiare a fost salvată și industria farmaceutică, aflată în mare dificultate anterior crizei sanitare. Prin alocarea masiva de fondurilor publice pentru dezvoltarea și achiziționarea vaccinurilor s-a oferit un colac de salvare marilor corporații Big Pharma. Toate acestea în dauna a milioane de oameni din întreaga care au fost privați de mijloace de trai, deoarece marile corporații consideră că odată cu apariția inteligenței artificiale si a automatizării avansate în producție, distribuție și servicii nu va mai fi nevoie de forță de muncă în masa.

Pe măsură ce economia se restructurează, relația dintre muncă și capital se transformă. Specialiștii în resurse umane ridică întrebări fundamentale cu privire la necesitatea și viitorul educației de masă, al asistenței sociale și al sistemelor de sănătate, care au servit în mod tradițional la creșterea și menținerea forței de muncă, de care activitatea economică capitalistă a avut nevoie. Totodată, în timp ce mari părți ale populației lumii se îndreaptă spre o stare de șomaj permanent, guvernanții devin din ce în ce mai iritați de disidența și rezistența maselor.          Numeroși activiști internaționali avertizează că pentru evitarea evenimentelor sociale nedorite liderii mondiali implementează sisteme de supraveghere concepute pentru a reduce libertățile, de la libertatea de mișcare și de întrunire până la protestul politic și libertatea de exprimare. Acești activiști mai atrag atenția că într-un sistem capitalist de supraveghere de sus în jos, în care o parte din ce în ce mai mare a populației este considerată „neproductivă”, noțiunile de individualism, democrație liberală și ideologia liberei alegeri și a consumismului sunt considerate de elită ca fiind „luxuri inutile”, alături de drepturile și libertățile politice și civile.

Prin aceste demersuri autoritățile naționale din diverse colțuri ale lumii demonstrează că sunt conștiente de profuzimea măsurilor aplicate populației, și că se vor înregistra efecte mai grave și mai dure, precum și schimbări mult mai ample ale societății, însă par să fie hotărâte în a implementa sistemele prin care masele să fie controlate mai strict și condiționate de servitutea lor viitoare.

În ultima perioadă în jurul nostru se petrec multe evenimente și nu reușim să ne dăm seama care sunt cauzele ce le determină cu toate că ele ne sunt prezentate zi de zi în diverse variante. Unele subiecte sunt relatate cu o așa de mare fervoare încât nu reușim să realizăm dacă sunt reale sau ficțiune. În opinia mea fiecare dintre noi trebuie să treacă toate informațiile prin filtrul propriei gândiri și după o analiza atentă și concisă să acționeze în consecință.