Lucrătorii Direcției Generale Anticorupție (DGA) pot desfășura acte de cercetare penală doar în limitele strict prevăzute de lege

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a stabilit, printr-un recurs în interesul legii (RIL) admis în 16 iunie 2025, că lucrătorii Direcției Generale Anticorupție (DGA) pot desfășura acte de cercetare penală doar în limitele strict prevăzute de lege: în cauzele privind infracțiuni de corupție, comise de personalul Ministerului Afacerilor Interne (MAI). Decizia clarifică o practică judiciară neunitară și limitează o tendință de extindere nejustificată a atribuțiilor DGA.

Potrivit societății de avocați Chiriță și Asociații, recursul în interesul legii a fost formulat de Curtea de Apel Alba Iulia, iar Înalta Curte a stabilit că delegarea de către procuror a lucrătorilor DGA este legală doar în cadrul competenței stabilite prin art. 1 alin. (2) din OUG nr. 120/2005. Această prevedere limitează clar acțiunea DGA la investigarea faptelor de corupție reglementate de Legea nr. 78/2000, comise exclusiv de angajați ai MAI.

O practică controversată, acum corectată

În ultimii ani, mai multe unități de parchet din țară au recurs la delegarea lucrătorilor DGA în dosare care nu intrau în sfera competenței legale a acestei structuri. Astfel, DGA a fost implicată, în mod nejustificat, în investigarea unor fapte ce nu priveau corupția sau care fuseseră comise de persoane din afara Ministerului de Interne.

Pentru a justifica această practică, procurorii s-au prevalat de o interpretare extensivă a art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală, care permite procurorului să delege organe de cercetare penală fără a specifica limite exprese privind competența materială sau personală. În sprijinul acestei interpretări s-a invocat și art. 14 alin. (2) din Regulamentul DGA, care prevede că lucrătorii acestei structuri pot desfășura activități de cercetare penală pe baza unei delegări emise de procuror.

Totuși, Curtea a respins această viziune, reafirmând că dispozițiile de rang inferior – precum un regulament intern – nu pot extinde competența stabilită prin lege. Competența funcțională și personală a DGA este fixată de legiuitor, iar orice abatere de la aceasta încalcă principiile constituționale ale legalității în procesul penal.

Avocații Cosmin-Daniel Bulea, Ștefan Alexandru și Radu Chiriță au susținut, într-o cauză reprezentând un client propriu, exact argumentele ce aveau să fie reținute de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii.

În pledoariile depuse, echipa de avocați a arătat că încercările anterioare de extindere a competenței DGA, cum a fost OUG nr. 59/2013, au fost respinse explicit de Parlament prin Legea nr. 324/2013, semn că voința legiuitorului a fost clară: DGA trebuie să rămână o structură specializată strict pe faptele de corupție comise de personalul MAI.

Aceștia au argumentat că acceptarea unei delegări nelimitate pentru DGA ar face inaplicabilă norma de competență, transformând prevederile legale într-o formalitate fără conținut.

Semnificațiile deciziei

Prin această hotărâre, Înalta Curte descurajează tendințele de „flexibilizare” a normelor privind competența organelor de urmărire penală. Practica unora dintre parchete, care au apelat la ofițerii DGA și în alte cauze decât cele expres prevăzute de lege, este astfel invalidată de autoritatea celei mai înalte instanțe a țării.

De asemenea, decizia reconfirmă principiul legalității în procesul penal: actele de urmărire penală pot fi efectuate doar de organe competente, iar o delegare nu poate acoperi lipsa de competență. Aceasta este cu atât mai importantă în contextul în care urmărirea penală efectuată de un organ necompetent poate atrage nulitatea absolută a actelor de procedură.

Decizia nr. 8 din 16 iunie 2025, pronunțată în cadrul mecanismului de unificare a practicii judiciare, va deveni obligatorie pentru toate instanțele din România.