Lupusul anticoagulant. Cauze, simptome și tratament

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Lupusul anticoagulant este un anticorp autoimun, nu un anticoagulant în sine. Acesta crește riscul de formare a cheagurilor de sânge.

Lupusul anticoagulant sau anticoagulantul lupic este adesea asociat cu lupusul eritematos sistematic și poate apărea și la persoanele care nu suferă de lupus. Prezența lupusului anticoagulant este asociat cu sindromul anti-fosfolipidic, aceasta fiind o afecțiune care poate duce la formarea trombozelor, mai exact a cheagurilor de sânge. Anticoagulantul lupic poate provoca și complicații în sarcină.

Diferențe între lupusul anticoagulant și lupus

Un test pozitiv pentru lupusul anticoagulant presupune că un furnizor de servicii medicale a găsit anticorpul într-o probă de sânge. Furnizorul de servicii medicale utilizează analizele de sânge pentru a verifica semnele de anticoagulant lupic, dacă crede că prezentați semnele bolii.

Majoritatea persoanelor se prezintă la medic după ce au prezentat un cheag de sânge neobișnuit sau o complicație în sarcină, iar aceste simptome pot indica apariția de lupus anticoagulant.

Este de menționat că între lupusul anticoagulant și lupus se fac adesea confuzii. În ultimii zeci de ani, cercetătorii au descoperit această boală doar în probele de sânge a pacienților care aveau deja lupus. Aceștia au observat că lupusul anticoagulant părea să coaguleze sângele mai lent decât de-obicei, acesta fiind motivul pentru care a primit numele de anticoagulant lupic.

09:00, 29 May 2026

FOTO Ce tratament există pentru furnicături în mâini și picioare? Dr. Ileana Andreescu explică cum se manifestă și de ce apar!

Cercetătorii credeau că un anticorp pe care doar persoanele cu lupus propriu-zis, provoca anti-coagularea. Problema era că niciuna dintre aceste presupuneri nu era corectă. Chiar dacă unele persoane cu lupus au lupusul anticoagulant în sânge, sistemul imunitar îl poate produce chiar dacă nu aveți lupus.

Este important de menționat că, în ciuda numelui său, lupusul anticoagulant nu este un anticoagulant. De fapt, el are efectul opus: crește tendința sângelui de a forma cheaguri (tromboze). Prezența acestui autoanticorp este asociată cu sindromul antifosfolipidic, o afecțiune care determină coagularea excesivă a sângelui și poate duce la complicații trombotice sau obstetricale.

Prezența lupusului anticoagulant în sânge nu înseamnă neapărat că o persoană suferă de lupus eritematos sistemic. Totuși, acest autoanticorp se poate regăsi frecvent la pacienți cu lupus sau cu alte boli autoimune, dar poate apărea și la persoane aparent sănătoase, fără alte afecțiuni asociate.

Cauzele și tratamentul afecțiunii

Cercetătorii consideră că lupusul anticoagulant apare ca urmare a unei erori a sistemului imunitar, care produce anticorpi ce atacă în mod greșit celulele proprii ale organismului. Acești anticorpi antifosfolipidici acționează asupra proteinelor care se leagă de fosfolipide componente esențiale ale membranelor celulare  determinând o reacție ce favorizează formarea cheagurilor de sânge.

Deși este cunoscut faptul că lupusul anticoagulant și anticorpii antifosfolipidici cauzează sindromul antifosfolipidic, mecanismul exact prin care sistemul imunitar declanșează producerea acestor autoanticorpi nu este încă pe deplin înțeles.

Tratamentul lupusului anticoagulant este stabilit de medicul specialist, în funcție de severitatea manifestărilor. Afecțiunea nu poate fi vindecată complet, dar poate fi ținută sub control. În general, se folosesc anticoagulante (pentru prevenirea trombozelor) și, uneori, corticosteroizi sau imunosupresoare, pentru a reduce activitatea excesivă a sistemului imunitar.

Lupusul anticoagulant nu este un anticoagulant propriu-zis, ci un anticorp autoimun. Acesta poate fi prezent atât la persoanele cu lupus eritematos sistemic, cât și la persoane care nu suferă de această boală, apărând uneori izolat sau în cadrul sindromului antifosfolipidic.