Lupus eritematos sistemic, boala diagnosticată mult prea târziu! Iată ce simptome „trădează” această afecțiune!

Lupus eritematos sistemic (LES) este o boală autoimună sistemică care apare atunci când sistemul imunitar atacă propriile țesuturi și organe. Inflamația cauzată de lupus poate afecta articulațiile, pielea, rinichii, celulele sangvine, creierul, inima și plămânii.

Lupusul poate fi dificil de diagnosticat, deoarece semnele și simptomele sale le imită adesea pe cele ale altor afecțiuni. Cel mai distinctiv semn al lupusului este o erupție facială care seamănă cu aripile unui fluture pe ambii obraji, apare în multe, dar nu în toare cazurile de lupus.

Lupus eritematos sistemic, boala diagnosticată mult prea târziu

Cauza exactă a lupusului nu este cunoscută. Se crede că implică atât o componentă genetică, cât și un factor declanșator care poate fi legat de factorii de mediu (expunerea la lumina soarelui), infecții virale și/sau administrarea anumitor medicamente.

Adesea, patologia apare la femeile aflate la vârsta fertilă. Boala lupus este diagnosticată cu o frecvență de 10 ori mai mare la femei decât la bărbați, în special la persoanele de origine africană, asiatică, hispanică și nativ americană.

Sistemul nervos și creierul sunt ține importante în lupus eritematos sistemic, rezultând un spectru complex de sindromae neurologice. Definirea bolii sistemului nervos în lupus prezintă provocări semnificative pentru specialiștii din domeniu. Printre dificultățile care trebuie abordate se numără o diversitate de manifestări clinice și o lipsă de înțelegere a bazei mecaniciste a acestora.

Simptomele neurologice în lupus pot apărea subit și pot dispărea la fel de brusc, însă de multe ori revin la un anumit interval. Deși lupusul poate apărea la orice vârstă, cel mai adesea este diagnosticat la persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 44 de ani.

Simptomele apar treptat și timpuriu, deseori în perioada adolescenței, până undeva în jurul vârstei de 30 de ani. De regulă, simptomele se acutizează, pentru ca ulterior să intre în perioade de remisie, chiar și în absența unei terapii. Acesta este unul din motivele pentru care semnele inițiale ale bolii sunt uneori ignorate. Pe de altă parte, simptomele sunt comune, iar existența acestora nu duce la concluzia că boala este prezentă.

Boala poate fi prevenită?

Lupus eritematos sistemic nu poate fi prevenit. În cazul în care există antecedente în familie sau copilul este născut din părinți care au lupus, trebuie evitate situaţiile care ar putea cauza declanşarea lupusului: expunerea la soare, unele infectii virale, stresul, dezechilibrele hormonale netratate şi anumite medicamente.

Boala poate apărea la mai mulți membri din aceeași familie. Copiii moștenesc de la părinții lor factori genetici care pot predispune la dezvoltarea simptomelor lupusului. Dar nu toți copiii cu risc vor face boala.

De asemenea, lupusul nu este contagios. Nu poate fi transmis de la om la om, nu se transmite prin contact cu o persoană care are lupus sau prin folosirea acelorași obiecte. Nu se transmite pe cale sexuală.

În ceea ce privește complicațiile bolii, dincolo de riscul afectării unor organe, una dintre principalele complicații ale lupusului este depresia. Circa un sfert dintre persoanele cu lupus suferă de depresie.

Acest risc suplimentar poate fi gestionat prin terapie adecvată și menținerea unui stil de viață sănătos. La aceasta se adaugă evitarea izolării și menținerea în limite normale a vieții.

Deși este o afecțiune care nu poate fi vindecată, lupusul permite o viață aproape normală celor care au această boală autoimună, datorită medicației și terapiilor asociate. Este vitală, pentru un prognostic și o evoluție bună, menținerea unei legături constante și a unei relații deschise cu medicul. Terapia pentru lupus eritematos sistemic este individualizată în funcție de manifestările patologiei.