Românii sunt, din nou, cobaii unui experiment de manipulare în masă orchestrat de alianța politică PSD-PNL-USR, sub privirea nepăsătoare a președintelui Nicușor Dan. Nu mai e vorba doar despre creșteri de taxe sau austeritate mascată, ci despre o ofensivă psihologică atent calculată, menită să îi facă pe cetățeni să accepte cu zâmbetul pe buze poverile fiscale care se pregătesc în culisele puterii.
Octavian Alupoaie, expert în psihologie și neuroștiință aplicată în vânzări, trage un semnal de alarmă: suntem manipulați psihologic, în mod voit și sistematic, pentru a accepta ceea ce altfel ar fi inacceptabil. Iar explicația nu e o teorie a conspirației – e psihologie pură.
„Sunt patru tehnici clasice de manipulare pe care acești politicieni le folosesc chiar acum: ancorarea mentală, comparația relativă, legea reciprocității și evitarea efortului mental. Pe scurt: vor să te obosească, să te păcălească și să te facă să le mulțumești că te-au mințit mai puțin decât anticipai”, explică specialistul.
Manipularea care vine cu factura la final: Cum folosește coaliția PSD-PNL-USR trucuri psihologice ca să ne vândă noile taxe
Octavian Alupoaie care este un specialist în psihologie oferă 4 simple exemple despre cum poporul român este manipulat. Acesta vorbește despre faptul că la început PSD-PNL-USR-UDMR vin cu măsuri foarte dure, gen 80 de taxe, iar ulterior îți vor scădea din ele rămânând ”doar” 20-30 de taxe. Ca o paralelă la ce spune specialistul e ca și cum ameninți un om că-i tai două mâini și ulterior vii și spui că i-ai tăiat doar o singură mână. Creierul va percepe ca o favoare pe care ți-o face călăul.
Ancorarea mentală ridicată – ”80 de taxe” ca să pară 30 un cadou
Primul pas e să lanseze o bombă: 80 de taxe. O cifră absurd de mare, imposibil de digerat. Apoi, după câteva zile, vin „cu vestea bună”: vor fi „doar” 30. În realitate, tot o povară, dar mai ușor de înghițit pentru o populație deja stresată. Este o tehnică clasică de marketing aplicată politicii fiscale: creezi o realitate absurdă pentru ca varianta finală, tot abuzivă, să pară rezonabilă prin comparație.
Comparația și iluzia alegerii – între două rele, oamenii acceptă ce li se oferă
Mintea umană nu funcționează în vid, ci în raport cu alte opțiuni. Iar dacă singurele opțiuni prezentate sunt „80 de taxe” versus „30 de taxe”, publicul va alege involuntar „varianta bună”. Nimeni nu mai are timp sau energie să se întrebe: dar de ce taxe noi, în general? Sau: unde sunt reducerile de cheltuieli bugetare?
Legea reciprocității – ne-au ”salvat” de 50 de taxe, cum să nu fim recunoscători?
Poate cel mai pervers mecanism este acela al „reciprocității”. Ni se induce ideea că guvernul „a fost bun” cu noi pentru că a renunțat la o parte dintre taxe. Și odată ce mintea percepe acest gest ca pe un favor, apare tendința de a răspunde pozitiv. „Au făcut un compromis pentru noi, trebuie să înțelegem și noi.” E o capcană psihologică bine documentată, dar folosită acum într-un context toxic.
Efortul mental – românii sunt obosiți și dezamăgiți, nu mai au energia să gândească critic
Ultima lovitură este cea mai insidioasă: oamenii obosiți nu mai analizează, ci acceptă. Coaliția PSD-PNL-USR știe că românii sunt sufocați de griji, prețuri, instabilitate. Și se bazează pe asta. În acest haos, orice anunț – chiar și toxic – devine o constantă de echilibru.
Președintele Nicușor Dan, în loc să apere cetățenii de astfel de abuzuri de natură psihologică și economică, este complice, ca un arbitru surd și mut la un meci trucat. Lipsa de reacție de la Cotroceni devine o formă de complicitate.
„Ei cred că suntem fraieri. Dar hai să le arătăm că nu suntem. E timpul ca românii să înțeleagă cum funcționează aceste mecanisme de manipulare și să nu mai accepte, în tăcere, aceste tactici perfide de guvernare”, a mai spus Alupoaie.
Manipularea fiscală și emoțională a devenit politică de stat. Nu mai e vorba doar despre cifre în buget, ci despre un sistem care folosește psihologia împotriva propriului popor. Cât timp vom mai accepta această formă sofisticată de abuz?
Trucurile astea prind numai la cei care s-au obisnuit sa-si insuseasca ce li se spune, in loc sa gandeasca cu capul lor.