Pe data de 27 mai, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Ioan Rusul, alături de alți sfinți importanți precum Sfântul Sfințit Mucenic Eladie, Sfântul Iuliu Veteranul din Durostor, Sfântul Mucenic Terapont, episcopul Sardiei, și Sfântul Beda Venerabilul.
Sfântul Ioan Rusul, făcător de minuni și mărturisitor al credinței, s-a născut în jurul anului 1690. A fost soldat în armata rusă în timpul războiului ruso-turc din anul 1711. În urma luptelor de la Azov, a fost capturat de otomani și vândut unui înalt ofițer turc. Chiar și în captivitate, Ioan Rusul nu a renunțat la credința creștină, iar viața sa exemplară și miracolele atribuite lui au făcut ca numele său să fie cinstit până astăzi de credincioși din întreaga lume ortodoxă.
Mare sărbătoare pe 27 mai: Ocrotitorul tuturor tinerilor
În acea perioadă dificilă, mulți dintre tinerii luați prizonieri cedau presiunilor și renunțau la credința creștină. Sfântul Ioan Rusul, însă, a rămas neclintit în convingerile sale, refuzând să-și trădeze credința, chiar dacă acest lucru a atras asupra lui suferințe crunte și tratamente inumane din partea celor ce îl țineau captiv.
Fiind pus să îngrijească animalele, și-a asumat cu smerenie sarcina, considerând-o o binecuvântare. Se simțea împăcat în mijlocul vitelor, iar timpul petrecut în grajd îl transforma într-un loc de liniște și rugăciune. Obișnuia să mulțumească lui Dumnezeu pentru faptul că i s-a oferit șansa să trăiască în smerenie și ascultare.
Pe 27 mai, când este prăznuit în calendarul ortodox, Sfântul Ioan Rusul este pomenit pentru viața sa plină de rugăciune, simplitate și sacrificiu. Se ruga cu ardoare, mânca doar pâine și bea apă, iar somnul îi era scurt, fiind dedicat în mare parte meditației și comuniunii cu Dumnezeu. În fiecare sâmbătă mergea în taină la biserica închinată Sfântului Gheorghe, unde se împărtășea cu Sfintele Taine.
Dumnezeu i-a oferit darul de a-și cunoaște dinainte clipa trecerii din viață
Pentru credința și smerenia sa, Dumnezeu i-a oferit darul de a-și cunoaște dinainte clipa trecerii din viață. Una dintre cele mai cunoscute minuni ale sale s-a petrecut în vremea în care stăpânul său turc plecase în pelerinaj la Mecca. În lipsa acestuia, soția lui a organizat un ospăț, iar printre mâncăruri se afla și pilaful preferat al soțului ei. Glumind, ea i-a spus lui Ioan cât de fericit ar fi fost stăpânul dacă ar fi fost acolo să guste din mâncarea lui favorită.
Ioan a cerut o porție de pilaf, spunând că vrea să o trimită stăpânului său la Mecca. Cei prezenți au râs, considerând afirmația o naivitate, dar i s-a oferit totuși farfuria. Ajuns în grajd, Ioan s-a rugat cu credință adâncă și, printr-o minune, farfuria a dispărut. Întors la masă, a spus că pilaful a fost deja trimis.
După câteva zile, stăpânul s-a întors din călătorie și a adus cu el, spre uimirea tuturor, farfuria de aramă. Le-a povestit că, în seara în care era ospățul, a intrat în odaia lui și a găsit farfuria cu pilaf, cu numele său înscris pe margine. Deși nu înțelegea cum a ajuns acolo, a mâncat din ea și a decis să o aducă înapoi. Când a aflat întâmplarea de la soția sa, a fost cuprins de teamă și uimire.
Minunea s-a răspândit rapid, iar din acel moment nimeni nu a mai îndrăznit să-i facă rău lui Ioan. Credința lui neclintită și viața sa smerită au rămas mărturie vie a puterii divine și a sfințeniei.