Capul unei comete este format din materie dură care e un amestec de gheață, praf și rocă, concentrat în nucleul acesteia. Aceste corpuri se formează în zonele extrem de reci ale sistemului solar și devin spectaculoase atunci când se apropie de Soare. Căldura determină transformarea gheții în gaze, ceea ce duce la apariția coamei și a cozii.
Deși par simple apariții luminoase, cometele sunt obiecte complexe, cu o structură bine definită. Ele oferă indicii importante despre materia existentă la începuturile sistemului solar.
Materie dură din care este format capul unei comete
Materia dură din care este format capul unei comete se regăsește în nucleul acesteia, partea centrală și solidă. Nucleul este alcătuit în principal din gheață, dar nu doar din apă înghețată, ci și din alte gaze înghețate precum dioxidul de carbon, monoxidul de carbon, metanul și amoniacul. Aceste substanțe sunt numite „volatile” deoarece, în apropierea Soarelui, se transformă ușor în gaze.
Pe lângă gheață, nucleul conține și praf și fragmente de rocă, adică materiale solide care nu se evaporă la fel de ușor. În compoziția sa au fost identificate și substanțe organice, cum ar fi metanolul sau cianura de hidrogen, ceea ce arată că aceste corpuri pot conține elemente importante pentru apariția vieții. Toate aceste componente sunt amestecate într-o structură compactă, dar fragilă.
Dimensiunile nucleului pot varia foarte mult, de la câteva sute de metri până la aproximativ 40 de kilometri.
Chiar dacă este format în mare parte din gheață, nucleul nu este alb și strălucitor, ci foarte închis la culoare, deoarece este acoperit de praf și materiale organice. Reflectă foarte puțină lumină, ceea ce îl face unul dintre cele mai întunecate obiecte din sistemul solar. Tocmai combinația dintre gheață și impurități a dus la denumirea populară de „bulgăre de zăpadă murdară”.
Află și cât este ora în Mexic.
Cum se transformă nucleul și cum apar coama și coada cometei
Atunci când o cometă se apropie de Soare, materia dură din care este format capul unei comete începe să reacționeze la creșterea temperaturii. Gheața din nucleu nu se topește ca pe Pământ, ci trece direct din stare solidă în stare gazoasă, printr-un proces numit sublimare. Acest fenomen eliberează cantități mari de gaze și particule de praf.
Gazele eliberate formează în jurul nucleului un nor uriaș, numit coamă. Aceasta poate deveni extrem de mare, uneori mult mai mare decât nucleul în sine, și este cea care conferă cometei aspectul luminos. Pe măsură ce cometa se apropie și mai mult de Soare, procesul devine mai intens, iar coama crește în dimensiuni.
În același timp, radiația solară și vântul solar împing gazele și praful departe de nucleu, formând coada cometei. Aceasta este întotdeauna orientată în direcția opusă Soarelui. De regulă, cometele au două cozi, una de praf, care este mai densă și are o culoare gălbuie datorită luminii reflectate, și una de gaze ionizate, care poate avea nuanțe albastre sau verzi.
Lungimea cozii poate fi impresionantă, ajungând chiar la distanțe comparabile cu cele din interiorul sistemului solar. Forma și dimensiunea acesteia depind de mai mulți factori, precum viteza cometei, cantitatea de gaze eliberate și distanța față de Soare.
Află și de ce este cunoscut copacul de la Mănăstirea Pasărea.
Astfel, capul unei comete este format din materie dură care se regăsește în nucleul acesteia