Mergem la vot? Sau mergem la boicot?

Sunt întrebări în jurul cărora se desfășoară în aceste zile, ostentativ sau discret, o aprigă dispută. Răspunsul la această întrebare, în definitiv dramatică, nu poate fi dat decât de gradul de încredere și, respectiv, de gradul de neîncredere al cetățenilor în autorități. Încrederea a fost însă subminată. Și, din acest punct, electorii se întreabă dacă mai are sau nu mai are rost să meargă la vot.

Recunosc. Mă număr și eu printre cei care, fără a fi îndemnat vreodată cetățenii să boicoteze alegerile, mi-am exprimat îngrijorarea cum că acestea ar putea fi fraudate. Am și eu, cum are toată lumea, experiența terifiantă a ceea ce s-a petrecut în România începând din 6 decembrie 2024, anul și ziua în care a fost dată lovitura de stat. Mai am proaspătă în memorie și succesiunea de evenimente care, în final, au condus la instalarea la Palatul Cotroceni a unui președinte ilegitim care a acumulat surplusul de voturi în mod artificial. Am avut și am toate motivele să-mi exprim neîncrederea în modul în care mai poate funcționa, sub aspect electoral, un sistem democratic în România.

Tocmai din această cauză mi-am exprimat public cel puțin de două ori nedumerirea legată de poziția lui George Simion în raport cu posibilitatea pe care AUR o are la alegerile pe București de a securiza voturile care îi vor fi acordate Ancăi Alexandrescu. Ieri seară, acesta mi-a răspuns în direct, în cadrul unei dezbateri pe care a avut-o la Realitatea Plus, asigurându-i pe bucureșteni că, în fiecare secție de votare, există doi reprezentanți ai suveraniștilor care vor număra cu atenție voturile și, la nevoie, le vor renumăra pentru a nu fi posibilă finalizarea niciunei fraude. Și i-a îndemnat pe cetățeni nu să boicoteze alegerile, ci să se prezinte duminică la secțiile de votare. Sunt suficiente aceste asigurări? Există și argumente care stau în picioare și care susțin scenarii ale fraudării?

Nu mai insist asupra importanței uriașe a alegerilor pe București. Sub aspect psihologic, ele dau tonul direcției în care se vor îndrepta evoluțiile politice în viitor. Primarul General al Capitalei joacă un rol politic extrem de important în arhitectura statului, iar bugetul de care dispune Municipiul București este uriaș și poate fi direcționat exclusiv în favoarea cetățenilor sau și, sau mai ales, în beneficiul unor grupuri de interese nelegitime care acționează și vor acționa în politica mare. Aceasta este, în linii mari, miza. Dar asigurările lui George Simion sunt suficiente pentru a asigura prezența la urne a unui număr cât mai mare de suveraniști și victoria Ancăi Alexandrescu?

În principiu, răspunsul ar trebui să fie pozitiv. Cred că este clar pentru toată lumea că, în condițiile în care avem de-a face cu un singur tur de scrutin, prezența masivă la vot este esențială și va favoriza candidatul suveranist, iar în contrapartidă defetismul, boicotarea alegerilor, este de natură să favorizeze unul dintre ceilalți candidați. Explicația e simplă. Suveraniștii, care sunt de mai multe feluri — unii înregimentați politic, alții neînregimentați politic — sunt mult mai puțin disciplinați decât membrii celorlalte partide aflate în competiție. Un boicot al alegerilor făcut de către electoratul suveranist înseamnă abandonarea oricărei șanse de victorie.

Acest raționament devine cu atât mai clar cu cât, în ultima vreme, asistăm la fenomene pe care, pentru moment, nu le pot caracteriza altfel decât paranormale. Călin Georgescu, principala victimă a loviturii de stat, a cărui îndepărtare brutală și încă neexplicată, probabil imposibil de explicat, din procesul electoral, atunci când victoria sa era garantată, susține că o consecință a acestor stări de lucruri este faptul că și alegerile pe București sunt ilegitime. Și a decis să nu se implice sub nicio formă în procesul electoral. Poziția sa, pe care nu o înțeleg până la capăt, are drept consecință directă demobilizarea unei părți importante din electoratul suveranist. Adică a zeci și sute de mii de cetățeni care, dacă se duc la vot, o susțin pe Anca Alexandrescu. Mesajul lui George Simion este ferm, în sensul că alegerile nu vor putea fi fraudate.

Și totuși, în aceste condiții, tot pentru moment rămâne imposibil de explicat poziția Anamariei Gavrilă, atașată în mod ostentativ cu tot ceea ce a mai rămas din partidul și electoratul POT lui Călin Georgescu, care totuși participă la alegeri printr-un candidat propriu, e adevărat, fără șanse, dar până la urmă la concurență cu Anca Alexandrescu, și nu împărtășește poziția lui Călin Georgescu de a boicota procesul electoral. Aceasta este o nedumerire importantă pe care o am și pe care, probabil, mi-o voi putea explica mai târziu.

Dar mai am o nedumerire. A trecut ceva timp de când alegerile din Sectorul 1 al Capitalei au fost fraudate de către Clotilde Armand și echipa sa electorală, au fost administrate nenumărate probe, inclusiv video, și nici până în prezent autoritățile nu au putut sau nu au vrut să elucideze această situație. Ceea ce înseamnă că încă există mijloace de fraudare a alegerilor în București, în raport cu care încă autoritățile sunt gata să închidă ochii. De aceea, aștept asigurări suplimentare și, dacă se poate, în detaliu și, firește, publice, din partea lui George Simion.

PS: A apărut pe neașteptate și un alt scenariu de natură a-i descuraja pe electori. A fost introdusă o sesizare în instanță vizând nelegalitatea acestor alegeri și care creează, teoretic cel puțin, posibilitatea anulării lor. Și acest scenariu trebuie cumva combătut. Eu unul mă pronunț ferm pentru participarea masivă la vot.