Metabolismul poate juca un rol important în depresia majoră recurentă

Cercetătorii de la Facultatea de Medicină din San Diego a Universității din California, în colaborare cu oamenii de știință olandezi, au descoperit că anumiți metaboliți – molecule mici produse de procesul de metabolizare – pot fi indicatori predictivi pentru persoanele cu risc de tulburare depresivă majoră recurentă. Constatările au fost publicate în numărul online din 11 ianuarie 2021 al Translational Psychiatry. De ce metabolismul poate juca un rol important în depresia majoră recurentă?

„Aceasta este dovada unui nexus mitocondrial în centrul depresiei. Este un studiu mic, dar este primul care arată potențialul utilizării markerilor metabolici ca indicatori clinici predictivi ai pacienților cu cel mai mare risc – și cu un risc mai scăzut – de crize recurente de simptome depresive majore”, a spus autorul senior Robert K. Naviaux, profesor de medicină, pediatrie și patologie la UC San Diego School of Medicine.

Tulburarea depresivă majoră recurentă (în termeni laici, depresia clinică) este o tulburare a dispoziției caracterizată de multiple simptome în combinație: sentimente de tristețe sau lipsă de speranță, furie sau frustrare, pierderea interesului, tulburări de somn, anxietate, încetinire sau dificultăți de gândire, gânduri suicidare și probleme fizice inexplicabile, precum dureri de spate sau dureri de cap.

Tulburarea depresivă majoră (MDD) se numără printre cele mai frecvente boli mintale din Statele Unite, cu o prevalență estimată pe viață de 20,6%, ceea ce înseamnă că unul din cinci americani va suferi cel puțin un episod în timpul vieții lor. Pentru pacienții care au MDD recurent (rMDD), riscul de recurență pe cinci ani este de până la 80%.

De ce metabolismul poate juca un rol important în depresia majoră recurentă?

Pentru studiul lor, Naviaux și colegii din Țările de Jos au recrutat 68 de subiecți (45 de femei si 23 de bărbați) cu DMR care se aflau în remisiune fără antidepresive. După recoltarea sângelui de la pacienții aflați în remisie, pacienții au fost urmăriți prospectiv timp de doi ani și jumătate.

Rezultatele au arătat că o semnătură metabolică găsită atunci când pacienții erau bine ar putea prezice care pacienți au cea mai mare probabilitate să recidiveze până la doi ani și jumătate în viitor. Precizia acestei predicții a fost mai mare de 90%. Analiza celor mai predictive substanțe chimice a constatat că aparțin anumitor tipuri de lipide (grăsimi care includeau eicosanoide și sfingolipide) și purine.

Purinele sunt fabricate din molecule, cum ar fi ATP și ADP – substanțele chimice majore utilizate pentru stocarea energiei în celule, dar care joacă, de asemenea, un rol în comunicațiile utilizate de celulele sub stres, cunoscute sub numele de semnalizare purinergică.

Cercetătorii au descoperit că la subiecții cu rMDD, modificările metaboliților specifici în șase căi metabolice identificate au dus la modificări fundamentale ale activităților celulare importante.

Autorii au remarcat faptul că constatările lor inițiale necesită validare într-un studiu mai amplu pe cel puțin 198 de femei și 198 de bărbați.