Ministerul Adevărului

Președintele numit, Nicușor Dan, după răsunătorul eșec suferit la capătul circului de pe aeroportul din Franța, a răbufnit și a declarat că, întrucât presa minte de îngheață apele și îl calomniază, va crea pe lângă aparatul de la Cotroceni un nou departament dedicat identificării și combaterii dezinformărilor. Jurnaliștii prompt l-au botezat „Departamentul Adevărului”. Este un fel de minister al adevărului, derivat din cele mai sumbre istorii science-fiction. Ce vrea, de fapt, să facă?

Cronologic, seria de minciuni sfruntate care au motivat circul jucat pe aeroportul de la Paris, devoalate atât de către jurnaliști, cât și de către armata aero elvețiană, este ultimul eveniment care a aprins fitilul președintelui numit. Anterior, presa l-a tăvălit după ce jurnaliștii de investigații au descoperit că, încă din anii liceului, Nicușor Dan era racolat de Securitate și își turna colegii care urmau să participe la olimpiade internaționale. O notă în acest sens a Securității circulă încă cu succes în spațiul virtual.

În scurt timp de la instalarea sa ca președinte, s-a vădit că angajamentul pe care și l-a asumat de a face public numele celor care l-au sponsorizat în campania electorală pentru Primăria Generală a Capitalei și apoi pentru prezidențiale nu a fost onorat, și nici banii care ar fi trebuit returnați celor care l-au împrumutat nu au fost returnați. Din nou, pe această temă, pe bună dreptate, presa l-a tăvălit.

Apoi, guvernul Ilie Bolojan a mărit taxa pe valoare adăugată, în ciuda angajamentului scris pe care Nicușor Dan și l-a luat, mințindu-i pe alegători în campania electorală, de a bloca o asemenea măsură, iar președintele numit nu a dat nicio explicație și a fost incapabil să-și ceară scuze. Mai recent, ne-a oferit un nou număr de circ, angajându-se că, în urma unei largi consultări cu magistrații, va veni în fața opiniei publice cu măsuri concrete pentru reformarea justiției. S-a întâlnit la Cotroceni doar cu câțiva procurori reformați și, așa cum era de așteptat, nu s-a mai întâmplat nimic cât de cât relevant, și nici acest angajament nu a mai fost onorat.

Așadar, o nouă minciună într-o lungă serie de minciuni, una dintre cele mai spectaculoase fiind felicitările pe care le-ar fi primit, dar nu le-a primit niciodată, de la Donald Trump, cu prilejul înscăunării lui la Cotroceni. Omenește vorbind, întrucât toate aceste baloane au fost dezumflate de presă, îl înțeleg de ce, ieșindu-și din minți, a decis să creeze un nou instrument de cenzură, cu sediul la Cotroceni, în scopul de a restricționa libertatea de expresie, sub pretextul combaterii dezinformărilor.

Această trăsnaie, ultima din seria purtând marca Nicușor Dan, este atât de evidentă, încât Clubul de Presă a ignorat-o cu desăvârșire, nefăcând nici măcar efortul de a redacta și distribui un comunicat, o luare de poziție pe această temă. Motivul fiind foarte simplu: Nicușor Dan nu are instrumentele necesare, nici constituționale și nici de altă natură, de a face funcțional un asemenea departament în cadrul Administrației Prezidențiale.

Mă simt obligat să aduc în atenția opiniei publice faptul că Nicușor Dan a creat la Cotroceni un uriaș aparat nerușinat de costisitor, consilierii săi și celelalte persoane – ca să nu le spun personaje – din aparatul de conducere primind salarii nerușinate de peste 5.000 de euro lunar. Nici vorbă despre economiile promise. Guvernul Bolojan îl scaldă literalmente în bani pe Nicușor Dan, cumpărându-i complicitatea.

Tot acest aparat uriaș de la Cotroceni, care are tendința de a dubla guvernul, transformându-se într-un al doilea executiv, nu numai că este ineficient, dar demonstrează încă o dată că președintele numit una spune și alta face. Și, în mod evident, oricât de costisitor ar fi un asemenea proiect și oricât de temeinic ar fi finanțat de către executiv, „Departamentul Adevărului” sau „Ministerul Adevărului”, cum vrem să îl denumim, nu va putea să fie mai eficient decât tot ceea ce deja funcționează sub formă de cenzură atroce împotriva libertății presei.

Un instrument letal neasumat, și de o ticăloșie fără margini este instrumentul financiar. Presa vopsită ca o sorcovă este plătită la greu cu bani publici, europeni sau autohtoni, și astfel supraviețuiește, în timp ce presa care își îndeplinește rolul de câine de pază al societății este nu numai lipsită de fonduri, dar și sancționată la greu financiar și în alte moduri de către CNA și alte instrumente naționale și europene create în acest scop.

Dar, mai mult decât atât, România este singurul stat din lume din întreaga istorie modernă în care un jurnalist, pe numele său Dan Diaconescu, a primit interdicție pentru cinci ani nu numai de a scrie și de a-și promova opiniile, ci și – atenție – de a vorbi în public. O asemenea enormitate nu a existat nici măcar în China maoistă, în perioada Revoluției Culturale.

Ce mai poate face în plus, în aceste condiții, Nicușor Dan și „Ministerul Adevărului” pe care promite că îl înființează și îl coordonează personal? Este, din nou, un eșec programat din lungul șir al minciunilor și eșecurilor președintelui numit.