Pentru prima dată în istoria Uniunii Europene, unui stat i se interzice cu desăvârșire exportul de ovine. În iunie 2026, România, care este pe primul loc la producția de ovine și care, în 2023, a exportat în valoare de 213 milioane de euro pe piețele din afara UE, iar un an mai târziu, în 2024, de 270 de milioane de euro, este condamnată din această perspectivă la faliment. Iar 12,2 milioane de ovine, locul doi ca număr după Spania, vor trebui sacrificate. Circa 40 de mii de ciobani ar putea să-și piardă, din această perspectivă, sursele de venituri.
Este un act de-a dreptul criminal, mai ales în condițiile în care o asemenea măsură excesivă nu beneficiază nici măcar de un minimum de compensații.
Din moși-strămoși, ciobanii din România, care, în plus, în mod tradițional mergeau și în celebra transhumanță, au putut să își practice ocupația fără restricții și fără ca populația din România sau din alte state să fie pusă în pericol. Acum, Uniunea Europeană a hotărât altfel.
De când am aderat la Uniunea Europeană, ne-am obișnuit să fim exploatați sub pretextul, dovedit fals, că suntem susținuți prin fondurile de coeziune. În realitate, dacă facem o simplă comparație între mijloacele de producție și resursele, inclusiv cele umane, de care dispuneam în 1990 – ca să nu mai vorbim despre rezervele valutare – și ceea ce se întâmplă acum, ajungem fără prea mare dificultate la concluzia că statele puternice din UE au obținut beneficii serioase pe toate planurile de pe urma statelor mai slabe. Așa se întâmplă și în acest domeniu, unde există o concurență căreia, până în prezent, România i-a făcut față cu succes. Dar acum, autoritățile de la Bruxelles au hotărât altfel.
Nu poate fi decât simptomatic faptul că, la rândul lor, autoritățile de la București s-au conformat fără a face eforturile necesare pentru a contracara o asemenea măsură, pentru a-i reduce efectele sau pentru a obține cuvenitele compensații, astfel încât ciobanii, zecile de mii de ciobani din România, să poată supraviețui, să poată practica această frumoasă ocupație și în viitor. De aici, mișcarea de protest extrem de viguroasă la care asistăm, prin care se solicită, între altele, și pedepsirea celor vinovați, mișcare de protest întâmpinată, din nefericire, de autorități prin gazarea, în piața publică, a ciobanilor. Încă un moment-cheie în care autoritățile, care în mod normal ar trebui sancționate, pedepsite fără milă, taie și spânzură, cramponându-se, la toate nivelurile, în continuare de putere. Cum se întâmplă și în acest domeniu.