România a fost reprezentată la cel mai înalt nivel în Uniunea Europeană de un lider care pare complet strivit sub greutatea propriei funcții. La finalul Consiliului European, președintele Nicușor Dan a oferit un spectacol lamentabil în fața presei internaționale: s-a bâlbâit, s-a fâstâcit, a oferit răspunsuri complet incoerente și, într-un moment de un penibil absolut, și-a ascuns la propriu capul în pupitru, lăsând impresia unui lider care nu înțelege ce caută la un eveniment de o asemenea anvergură.
Ce președinte e Nicușor Dan? Se plânge de oboseală în timp ce se decide viitorul continentului
Este legitim să ne întrebăm: ce fel de șef de stat este acela care, în loc să emane forță, claritate și autoritate într-un context geopolitic extrem de tensionat, alege să se lamenteze public din cauza programului de somn? Prestația lui Nicușor Dan de la Bruxelles nu a fost doar o dovadă de slăbiciune, ci un adevărat afront adus statutului de putere regională pe care România pretinde că îl are. În loc de argumente ferme, jurnaliștii au asistat la o serie de piruete gestuale haotice și la un discurs fragmentat, susținut mecanic de un om vizibil depășit de situație.
Scuza invocată de președinte? Munca de noapte. Nicușor Dan a pus eșecul propriei apariții publice pe seama faptului că lucrările Consiliului s-au prelungit după lăsarea întunericului, un argument de-a dreptul ridicol pentru un lider politic de top. Această incapacitate cronică de a gestiona efortul nu este însă o noutate. Mandatul său este deja marcat de un ritm biologic extrem de fragil: este de notorietate episodul de Revelion în care, pentru simplul fapt că a stat treaz până la ora 3 dimineața, președintele a avut nevoie de șase zile de repaus total pentru a-și reveni. Când miza este siguranța națională și împărțirea miliardelor de euro, România nu își permite un președinte care funcționează doar pe timp de zi și își pierde coerența la primele ore de nesomn.
În ciuda stării deplorabile în care s-a prezentat la pupitru, unde s-a sprijinit fizic pentru a face față întrebărilor, Nicușor Dan a trecut în revistă temele summitului. Prezentăm integral declarațiile sale, așa cum au fost ele rostite, pentru a se vedea contrastul izbitor dintre tehnicitatea temelor și neputința liderului de a le susține cu demnitate:
„Am avut o discuție cu președintele Zelenski și o dezbatere pe Ucraina. Tot aseară am avut o dezbatere despre Europa pe piața globală. Am reamintit nevoia noastră de sprijin aliat. Suntem ajutați de 6 state (SUA, Franța, Italia, Spania, Portugalia și Slovacia) pe linei Dunării împotriva dronelor. În concluzii, salutarea începerii formale a procesului de aderare a Moldovei și Ucrainei și o discuție lungă azi-dimineață pe viitorul cadru multinual pe 7 ani, din 2028. Întotdeauna a fost greu să armonizeze pozițiile a 27 de state, iar ele se aliază unele cu altele pentru obiective comune. România chiar a coordonat grupul Prietenii Coeziunii. Împreună cu doamna Meloni am coordonat o ședință pentru a reuși să împingem cât mai mult perspectiva noastră despre bugetul Uniunii. Obiectivul nostru este ca bugetul să fie mai mare astfel încât și contribuția netă pentru România să fie mai mare”, a spus Nicușor Dan.
Bătălia pentru miliarde, explicată de un lider cu un discurc lamentabil
A doua parte a intervenției președintelui a vizat Politica Agricolă Comună și fondurile de coeziune, un domeniu vital în care România ar fi avut nevoie de un negociator extrem de tăios, nu de un oficial care abia își ținea ochii deschiși în fața camerelor.
„Pe politica agricolă comună și coeziune, interesul nostru este să recuperăm decalajelele de dezvoltare. Una dintre simplificări este că, toată lumea este de acord, în buget există planurile naționale cu o flexibilitate mai mare a țărilor de a-și defini programele pe agricultură și coeziune. Interesul nostru este exprimat în dezbatere și este ca modul de utilizare a fondurilor să fie cât mai flexibil, inclusiv este o dezbatere cât de mulți ani să se prelungească accesarea de fonduri europene. Un alt interes este ca avansul pe proiecte să fie cât mai mari, o flexibilitate în ce privește recomandările Comisiei Europene în privința planurilor naționale. De asemenea, s-a agreat între cei 16 ca procentul pentru mediu să fie mai scăzut”, a continuat Nicușor Dan.
Această prestație dezastruoasă s-a încheiat brusc. Fără a da explicații suplimentare pentru starea sa și fără a repara imaginea șifonată a țării, Nicușor Dan a revenit vineri seară în țară, doar pentru a decola imediat spre Turcia, lăsând în urmă o întrebare legitimă: cine conduce, de fapt, România în momentele cheie?
Cum cine conduce Romania. Se stie foarte bine, dar nimeni n-are voie sa o spuna.
Pleaca la Moscova!