Nobilii in societatea medievala. Cum erau priviti acestia

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Nobilii in societatea medievala. Cum erau priviti acestia. În societatea medievală, seniorul feudal trăia la ţară. Casa sa era o fortăreaţă, un castel aşezat pe o înălţime şi înconjurat de ziduri groase.

Pentru a-i împiedica pe duşmani să se aprobie de zidurile locuinţei, săpau un sunt larg şi adânc plin cu apă. Peste şanţ se putea trece pe un pod mobil.

Intrarea era apărată de două turnuri între care se afla poarta. În interiorul castelului se aflau locuinţa seniorului şi tezaurul.

De asemenea, în interior se mai regăseau locuinţele slugilor, magazii şi grajduri pentru animale. Din secolul al XIII-lea, au apărut hornurile, ferestrele cu geamuri şi lumânările de seu şi de ceară.

Locuinţele seniorilor au devenit mai încăpătoare, mai luminoase şi mai confortabile.

Curtea era destul de largă pentru a permite, în caz de război, să se refugieze acolo ţăranii de pe domeniu. Erau castele care puteau adăposti mai multe sate, cu vitele şi cu toţi locuitorii.

Nobilii in societatea medievala. Cum erau priviti acestia

În Evul Mediu, pământul nu a fost numai un mijloc de existenţă, ci şi un instrument de stăpânire. Domeniul feudal îi asigură nobilului atât putere economică, prin recolte şi taxe, cât şi putere politică.

Dacă, la început, feudele erau acordate numai pe durata cât vasalul aducea servicii seniorului, mai târziu domeniile puteau fi lăsate ca moştenire urmaşilor.

Proprietarul a dobândit dreptul de a strânge dări de la ţărani, de a-i judeca şi aresta, drept ce înainte aparţinuse statului. Unii seniori aveau dreptul chiar de a bate monedă.

Trimişii regelui nu puteau călca pe moşiile lor fără învoirea proprietarului, nici măcar pentru a urmări un ucigaş. Seniorii au devenit, astfel, adevăraţi suverani pe moşiile lor.

Suveranitatea, adică puterea supremă care aparţinea statului, s-a fărâmiţat în folosul nobilimii laice şi al aşezămintelor bisericeşti posesoare de feude.

Principalele ocupaţii ale nobililor erau războiul, serbările militare şi vânătoarea.

În timp de pace, se organizau adesea turniruri (întreceri cavalereşti în care participanţii îşi dovedeau măiestria în mânuirea armelor).

Vânătoarea era un alt fel de exerciţiu sportiv pentru nobili, dar şi o sursă de trai. În alimentaţia oamenilor din Evul Mediu, carnea de vânat era foarte căutată.

Tinerii nobili învăţau cum trebuie să urmărească cerbul său mistreţul şi cum să mânuiască armele de vânătoare.