Noua Strategie Națională de Apărare. Mihai Fifor: Oferă României o direcție strategică limpede

Noua Strategie Națională de Apărare prezentată de președintele Nicușor Dan a generat reacții în mediul politic, iar fostul ministru al Apărării, Mihai Fifor, a publicat o analiză în care explică elementele pe care le consideră definitorii pentru document. El a comentat modul în care strategia redefinește poziționarea României în arhitecturile de securitate.

Mihai Fifor a afirmat că documentul prezintă potențialul de a deschide un nou spațiu de dezbatere datorită introducerii conceptului de independență solidară. În analiza sa, el a explicat că această sintagmă marchează încercarea de a reconstrui ideea de suveranitate într-un context caracterizat de interdependență strategică.

Fifor a transmis că textul indică o schimbare de abordare privind modul în care statul român se raportează la structurile multilaterale de securitate. El a arătat că strategia propune trecerea de la o viziune tradițională asupra suveranității către un tip de autonomie exercitată în cadrul unor mecanisme instituționalizate de cooperare.

În această interpretare, termenul introdus în strategie se apropie de concepte utilizate în literatura de specialitate, precum embedded sovereignty și cooperative autonomy. El a explicat că este vorba despre o suveranitate definită prin capacitatea efectivă de acțiune, consolidată prin participarea la instituții și mecanisme colective.

„Dincolo de noutatea terminologică, pentru un text cu vădite valențe programatice, documentul indică o schimbare de paradigmă privind modul în care statul român își înțelege poziționarea în arhitecturile multilaterale de securitate, propunând o deplasare de la viziunea clasică asupra suveranității către o autonomie exercitată în contextul unor mecanisme instituționalizate de cooperare.

În această cheie de interpretare, „independența solidară” se apropie de conceptele utilizate în literatura de specialitate privind „embedded sovereignty” și „cooperative autonomy”: o suveranitate care nu se rezumă la libertatea formală de decizie, ci se exprimă prin capacitatea efectivă de acțiune, consolidată prin participarea la mecanisme colective de securitate și la instituții cu caracter obligatoriu și angajamente ferme”, a explicat el.

Fostul ministru a afirmat că, potrivit acestei strategii, România își păstrează autonomia decizională, dar își maximizează eficiența strategică prin angajamentele multilaterale. În analiza sa, el a indicat că războiul din Ucraina, instabilitatea din regiunea Mării Negre și competiția dintre marile puteri scot în evidență limitele acțiunilor unilaterale.

Mihai Fifor a transmis că documentul sugerează o consolidare a independenței statului prin apartenența la structuri de cooperare, nu prin izolarea de acestea. În ceea ce privește NATO, el a afirmat că independența solidară oferă un cadru pentru înțelegerea mecanismelor de descurajare și apărare colectivă, de la articolul 5 la interoperabilitate și consolidarea capacităților naționale. El a arătat că strategia prezintă Alianța drept un multiplicator al suveranității României.

„Contextul geopolitic actual conferă acestei repoziționări conceptuale o legitimitate evidentă. Războiul din Ucraina, volatilitatea regiunii Mării Negre, competiția accentuată dintre marile puteri și proliferarea amenințărilor hibride și cibernetice arată limitele acțiunii unilaterale.

Strategia sugerează că independența statului este întărită, nu diminuată, de apartenența la structuri de cooperare, iar autonomia strategică este înțeleasă ca rezultat al integrării aprofundate, nu al izolării”, a mai spus el.

„În raport cu NATO, „independența solidară” oferă un cadru analitic solid pentru interpretarea mecanismelor de descurajare și apărare colectivă. Articolul 5, interoperabilitatea, consolidarea capacităților naționale și postura de apărare pe flancul estic sunt prezentate ca instrumente prin care suveranitatea este exercitată în mod activ.

În acest sens, Alianța nu apare ca o alternativă la independență, ci ca un multiplicator al acesteia, oferind un nivel de protecție imposibil de realizat unilateral”, a mai scris fostul ministru al Apărării Naționale.

În privința Uniunii Europene, analiza subliniază că strategia integrează dinamica autonomiei strategice europene, dar o plasează în complementaritate cu angajamentele euroatlantice. Fostul ministru a explicat că documentul evită interpretările care pun în opoziție aceste două niveluri ale securității.