Ioana Faber, o enoriașă din Iași, a publicat un mesaj pe o rețea de socializare în care transmite câte lucruri a învățat de la părintele Calistrat Chifan, de la Mănăstirea Vlădiceni.
„L-am cunoscut in 2018, eram in vizită in România. Ieșisem cu prietenii la un grătar, ei uitaseră carnea și micii pe foc si erau atenți la o predică pe YouTube. Eu cu ochii pe grătarul ăla, mi se lungise gâtul de foame. Mă gândeam “iar popi?” “Iar cu biserica?” “Mâncam si noi liniștiti?” Habar nu aveam eu de Frumusețea ortodoxiei. Nu mai trecusem pragul bisericii de vreo 30 de ani. “Ia si ascultă Preotul ăsta!” zice Anca, si l-am ascultat. De atunci am început sa înțeleg.
În 2019 am mers la Vlădiceni să-l văd la Predică, era acolo in Paraclis, spovedea. Rămăsesem stană in ușă, m-a văzut, a știut cine sunt. Are el un dar, de te știe cine ești, de știe ce îți poate pielea, se uită prin tine direct in suflet ca Sfinții si te cunoaște. Mi-a zis așa “tu sa le faci pe toate cu măsură” “te iert si te dezleg! Ia de te împărtășeste!” Mi-am simțit sufletul ca un fulg, am dormit in noaptea aia ca un copil, de ani de zile nu mai dormisem atât de adânc.Odată a venit in Frankfurt, am lăsat toate baltă mi-am luat trenul si am mers să-l văd, zic “măcar o binecuvântare să-mi iau”. Era 6 Decembrie. Când a intrat in biserică am rămas muți, parcă venise Sfântul Nicolae la noi, mi-am luat binecuvântarea si am plecat. Mi-a adus aminte de România (de care îmi era dor) de Credința mea slabă si jumulită vai de capul ei, si am plâns. Știți voi cum e sa te binecuvânteze Părintele? Să-ți pună mâna in creștet si să-ți dea putere? Nimic nu știți. In mâna aia mare ca o labă de urs pune toată iubirea si te vindecă de griji. El m-a învățat sa mă rog, sa țin post, m-a zidit in Credință si mi-a spus să-mi fac din Sfinți prieteni. E cel mai generos om pe care îl cunosc, nimic nu ii rămâne in mână toate le dă mai departe. Când îți dă un sfat o face din toată inima, îți dă exemple și te învață din tot sufletul. Locul lui e in biserică, dedicat in totalitate in ceea ce face.
E imposibil sa mi-l închipui in altă parte pe Părintele Calistrat, îmbrăcat altfel sau modern, el e Autentic.
Mă doare nedreptatea care i se întâmplă, m-aș pune in fața lui să-l apăr, dar asta e lupta lui nu e a mea. Știe Dumnezeu mai bine. Eu nu pot decât sa mă rog cum ne-a învățat el și să-l pomenesc in rugăciuni. Cu asta îi sunt datoare după câte a făcut pentru noi, măcar o rugăciune”, se arată într-o postare publicată pe o rețea de socializare de ieșeanca Ioana Faber.
Iubirea lui mi-a alinat sufletul și mingierile lui m-au ușurat de toate cele , ah și ce pooola are parintele , of oof
Comentează urat la adresa preotului doar cei prooști și tââmppiții. Sincer. Gunoaiele, scursurile. Cât despre cele două zăbăuce care sunt protagonistele evenimentului, caracterul, comportamentul și capacitățile lor mintale, lasă de dorit. În cele din urmă tot hartuindu-l de atâta vreme pe preot, în cele din urmă au reușit să-și atingă scopul, l-au scos din sărite. La astfel de idioți nimeni nu ar trebui să aibă nici un fel de reacție împotriva celui hărțuit, din contra, împotriva idioților care fac acest lucru.
Pentru a nu mai comenta urat la adresa preotului exista o solutie; preotul trebuie sa se comporte corect cu enoriasii, fara agresiuni verbale si fizice. Acolo este proprietate publica, din banii publici si chiar este indicat sa se filmeze, tocmai pentru a se pune in evidenta comportamentul preotilor. Care este motivul pentru care niste persoane au optat sa lucreze ca preoti?….pentru credinta in Dumnezeu, sau pentru un trai bunicel? Deocamdata preotii sunt niste prestatori de servicii, nu niste vedete. Nu au ce cauta in Biserica barfa, apropierea de enoriase sau chiar enoriasi, afaceri de orice tip. Cred ca institutiile de sanatate publica ar trebui sa impuna ca periodic, preotii sa treaca prin niste examene medicale, ca cei din invatamant si mai cu seama un examen psihologic.
Tu prin câte examene psihologice treci si cat de des? Dacă parintii si-ar creste cum trebuie copiii si copiii (apoi Adulți ) nu s-ar manifesta in scoli, biserici sau alte locuri publice de parca ei au drepturi supreme poate nu am avea nici profesori si preoți care ajung sa își piardă răbdarea . Greșeală se iartă… mândria prosteasca nu ar trebui tolerata.
Am întîlnit o grămada de părinți care au ‘drepturi la opinie’ si când ii aud ce inepții fără sens scot pe gura încep sa le plâng de mila la copii … cum sa crească normal daca mămica si tăticul lor visează aiurea . Noroc ca mai sunt citiva părinți care au descoperit credința in Dumnezeu si își cresc copiii responsabili si cuviincioși (cum pot ei de bine in nebunia care ii înconjoară )
Săracele instituții de sănătate publica chiar nu au nimic de făcut si sta personalul de dimineața pana seara si tricotează si taie frunze la câini. Haide sa le dam un pic de lucru in plus sa ii evalueze pe preoți si profesori care acum trebuie sa faca pe mama si tata ca parintii au drepturi sa își trăiască viața (responsabilități mai putine de parca copiii le-au fost impuși de altcineva si nu sunt rezultatul distracției lor ).
Aproprierea intre preoți si enoriași e problema lor. De ce esti dumneata îngrijorat cit de apropiați suntem sau nu de un preot/părinte/călugăr/călugărița atâta timp cit nu merg sa ii ispitesc cu relații romantice. Ei sunt pentru unii enoriași ca un părinte/frate/sora de suflet – lucru greu de înțeles pentru toti care vor sa ‘supravegheze’ aceste relatii.
Am întîlnit psihologi si psihiatrii ‘îngrijorați’ de aceste relatii ca sa descopăr ca erau îngrijorați de buzunarul lor… se observa ușor ipocrizia lor cind vorbesc si atunci cind descoperi psihologi si psihiatrii in cadrul bisericii si aceia sunt ingrijorati doar de persoanele care chiar au probleme psihologice (vezi domnișoarele cu scandalul).