O enormitate: Ilie Bolojan răspunde de Educație

Este de neimaginat. Dar totuși s-a întâmplat. Un personaj cu o instrucție care, pe bună dreptate, a fost pusă sub semnul întrebării, despre care nu se știe prea bine ce studii are în realitate, a ajuns să conducă Ministerul Educației. Printr-un interimat aflat în prelungiri. Care sunt consecințele?

Daniel David, cel care acceptase și exercitase, la solicitarea PNL, mandatul de ministru al Educației, cadru didactic de prestigiu, rector al unei universități, a fost împins către o demisie de Ilie Bolojan. După ce Ministerul Educației efectuase, înaintea tuturor celorlalte ministere, reducerile de personal, într-un sistem care și așa era știrb și cariat, șeful executivului i-a cerut să mai elimine încă alte și alte cadre didactice și salariați din personalul auxiliar. Această operație nu mai era posibilă.

Între timp, în „România lucrului bine făcut” și, mai ales, în România educată, în niciun an legea nu a fost respectată, iar sistemului de învățământ nu i-a fost alocată o sumă reprezentând 6% din PIB, așa cum s-au angajat, într-un avânt caragielesc, toate partidele parlamentare din România. Dimpotrivă. De câte ori s-au făcut, de-a lungul anilor, amputări din bugetul unor departamente, Ministerul Educației a fost primul pe listă.

Niciodată până în prezent, începând de la Marea Unire și până în acest moment, nici măcar în perioada stalinistă și comunistă, educația din România nu a fost schingiuită într-un asemenea hal, ci, dimpotrivă, au fost asigurate condiții elementare pentru ca școlile – înțelegând prin aceasta și învățământul preșcolar – să funcționeze pretutindeni în țară, în condiții mai mult sau mai puțin decente. Până în 1989, în ciuda faptului că învățământul fusese luat cu asalt de „decreței”, numărul analfabeților, inclusiv al celor funcționali, scăzuse în mod semnificativ. România se plasa pe un loc fruntaș nu numai în Europa, ci și în lume, în materie de învățământ, și tocmai din acest motiv studenții străini care solicitau să-și facă facultățile în România și plăteau pentru acest lucru se numărau cu zecile de mii. Performanțele copiilor la olimpiadele interne și externe erau excepționale, iar specialiștii români, absolvenți ai studiilor superioare, erau căutați, angajați și bine apreciați pe mapamond. Universitățile din România, este adevărat, nu erau pe primele locuri în lume, dar oricum făceau parte dintr-un clasament onorabil. Apoi totul s-a prăbușit.

Învățământul a devenit oaia neagră a bugetului, nu a mai fost corespunzător finanțat, iar când a fost finanțat a încăput pe mâna unor personaje care, mai ales la nivel local, au sifonat o bună parte din fonduri. Nepăsându-le literalmente de soarta copiilor, de modul în care aceștia se deplasează la școală, de condițiile de igienă și de nivelul educației. Suntem pe primul loc în Europa în ceea ce privește procentul de analfabeți funcționali din numărul total de copii. „Educația” se face mai degrabă pe maidan decât în învățământul preșcolar, școlar și universitar.

Dincolo de subfinanțarea și sifonarea învățământului, un motiv pentru care s-a ajuns în situația în care s-a ajuns este că, începând din 1990 până în prezent, în acest sector s-a întâmplat un lucru de neimaginat. Au fost schimbați nu mai puțin de 30 de miniștri plini, iar între timp au existat și un număr mare de interimate girate de te miri cine. Politica în educație a fost total incoerentă, fiecare demnitar aducând schimbări unui sistem care și așa era alandala.

Iar acum asistăm la grozăvia grozăviilor. Toată lumea a văzut și a înțeles care este nivelul lui Ilie Bolojan, nu numai în calitate de premier și de lider PNL, ci și, sau mai ales, în pretinsa sa calitate de intelectual. Ei bine, tocmai Ilie Bolojan este interimar la Ministerul Educației și, șef PNL fiind, iar portofoliul aparținând acestui partid este incapabil să găsească un înlocuitor cât de cât pregătit pentru poziția deținută anterior de Daniel David, singurul demnitar al acestui guvern care a avut decența să-și dea, în mod justificat, o demisie de onoare. Conform legii, în termen de 45 de zile, interimatul trebuie să înceteze și un ministru trebuie numit și instalat în post. Acest lucru nu s-a întâmplat. Legea a fost încălcată. Și astfel, Ilie Bolojan conduce în mod abuziv și evident total neprofesionist acest important Minister al Educației. Mai putem să ne mirăm, în aceste condiții, de numărul uriaș de derapaje grave care, iată, uneori degenerează doar în crime la care au ajuns tinerii „educați” nu la școală, ci pe maidan?