O fetiță de șapte ani și-a dat seama că un bărbat ciudat îmbrăcat în negru o urmărea: dar în loc să se întoarcă acasă, a făcut ceva neașteptat. O fetiță de șapte ani se întorcea acasă după școală. Căra un ghiozdan cu caiete atârnate strâmb și o eșarfă care îi aluneca mereu de pe umăr. Curtea era liniștită și goală. Doar cineva stătea lângă intrare.
Era un bărbat înalt, într-o haină lungă și neagră. Fața îi era parțial ascunsă de o eșarfă și un guler ridicat, dar chiar și atât era suficient pentru a-l face să pară intimidant. Părea că așteaptă pe cineva. Din când în când, se uita în jur, apoi se uita înapoi la casă.
Fata se simțea neliniștită. Cuvintele tatălui ei i-au revenit în minte.
Bărbatul a observat-o. Privirea i-a devenit greoaie, precaută. A făcut câțiva pași înainte, ca și cum ar fi căutat martori. Strada era goală: niciun trecător, nicio mașină. Fata și-a simțit inima bătându-i puternic în piept, iar palmele i se udau transpirate. Bărbatul și-a grăbit pasul.
S-a întors — el era deja foarte aproape. Ochii fetei au alergat în sus și în jos pe scară. Și dintr-o dată a făcut ceva care l-a șocat chiar și pe bărbatul în negru. 😨😨 Datorită acestui fapt, fata a rămas în viață și nevătămată. Continuare 👇👇
I-a venit în minte: „Lumină! Zgomot!”
A aprins brusc toate luminile de pe hol, luminând intrarea întunecată, și a lovit cu pumnii în cea mai apropiată ușă din toate puterile.
„Ajutor! Ajutor!” Vocea i s-a frânt de panică.
Ecoul a răsunat în toată intrarea. Bărbatul în negru a înlemnit o secundă, ca și cum nu s-ar fi așteptat ca fetița să acționeze atât de hotărât.
În acel moment, ușa s-a deschis larg și un bărbat robust, îmbrăcat lejer, a apărut în prag. Silueta unei femei a țâșnit în spatele lui.
„Ce se întâmplă aici?”, a întrebat el sever, aruncând o privire spre fată și apoi spre străinul ciudat.
Bărbatul în negru tresări, ochii mărindu-i-se de surpriză. Se întoarse și practic ieși în fugă pe intrare, dispărând în întunericul curții.
Fata încă tremura, strângându-și ghiozdanul, dar un sentiment de mândrie mocnea în interiorul ei. Și-a amintit cuvintele tatălui ei și a făcut exact ce era necesar. Și asta i-a salvat viața.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
Medicamente….a venit toamna
…